În seara aceasta ești a mea

Capitolul 1 - Alexander

ALEXANDER

Mi-am dus mâna stângă la frunte și mi-am masat-o ușor, pentru a-mi domoli durerea. Tot corpul îmi era încordat și simțeam numai furie. Mi-am deschis ochii și m-am uitat la roșcata din fața mea care țipa cât o ținea gura. De ce nu tăcea odată, nu vede că nu o bag în seamă? Mi-am scos din buzunar pachetul de țigări, scoțând una și aprinzând-o. Am început să trag din ea nervos.

— Taci din gură, am spus, aproape mârâind cuvintele la cât de nervos eram.

Roșcata s-a uitat uimită la mine preț de câteva secunde, dar mai apoi a început să țipe și mai tare. M-am ridicat repede de pe bordură și i-am prins fața în mâinile mele mai, strângând tare de maxilarele ei, având totuși grijă să nu-i ard părul cu țigara. Ea a gemut din cauza durerii. 

— Taci dracului din gură, Fiona! am repetat, uitându-mă la ea dur. 

Fiona și-a pus mâinile peste ale mele, trăgând de ele pentru a nu-i mai strânge maxilarele. Am oftat disprețuitor și am lăsat-o în pace. M-am întors cu spatele la ea și m-am reașezat pe bordură. Fiona se uita la mine șocată, cu lacrimi în ochi. Este prima oară când mă comport urât cu ea. Sunt sigur că nu se aștepta la așa ceva din partea mea. O ignorasem mai mereu, dar niciodată n-am agresat-o. 

— Alexander, a spus ea apropiindu-se de mine. De ce faci asta? De ce vrei să arunci tot trecutul nostru la gunoi? a rostit, încercând să-și oprească lacrimile care cădeau pe fața ei ca o mică cascadă curgătoare. Alexander, uită-te la mine! a țipat, strângându-și palmele în pumni. Arăta ca un copil mofturos.

M-am uitat la ea nepăsător. Trebuie să-și revină în fire.

— Am lăsat totul în urmă pentru tine! Am lăsat în urmă fata aceea bună care învăța și lua numai note de zece, doar ca să fiu pentru nasul tău! Dar tu? Mi-ai promis că o să mă iubești pentru totdeauna și că nu o să mă arunci niciodată ca pe un gunoi! Mi-ai promis, Alexander, mi-a promis! m-a acuzat.

Am zâmbit la amintirea aceea. Fată prostuță. Nu tot ce zboară se mănâncă. Nu știa asta?

— Și tu chiar m-ai crezut? Îmi spuneai tot timpul că mă cunoști cel mai bine, de ce nu ți-ai dat seama atunci că te mint? am spus, zâmbind spre ea. Spuneai că mă iubești, atunci de ce n-ai făcut tot posibilul să mă ți lângă tine? am întrebat-o. Apropie-te, am spus. 

Fiona s-a apropiat încet, cu pași nesiguri. I-am făcut semn spre poala mea. S-a așezat, punându-și capu în adâncitura gâtului meu. Mi-am strâns mâinile în împrejurul taliei ei mici și i-am plasat un sărut pe creștetul capului. Am simțit cum brusc se relaxează la atingerea mea. Am clătinat din cap. Doamne Dumnezeule, crede că totul a trecut? 

Mi-am apropiat gura de urechea ei și i-am șoptit ușor, dar totuși brutal:

— Să nu te mai văd în fața ochilor mei niciodată, ai înțeles?

Fiona a tresărit speriată și a început să tremure ușor. Sunt sigur că nu se aștepta să-i spun asta. A încercat să iasă din brațele mele, zbătându-se, dar n-am lăsat-o, strângând-o și mai tare. A scos un chițăit și am râs de ea, de inaptitudinea ei. Este prea slabă pentru mine în multe privințe.

— Alexander, mă doare! s-a plâns ea.

Am clătinat din cap și am aruncat țigara pe jos, stingând-o cu piciorul. Suspina încontinuu și încerca să-și țină lacrimile în frâu, ceea ce mă enerva. Voiam să plângă și să se roage de mine în genunchi. Voiam să simt că sunt puternic prin slăbiciunea de care ea dădea dovadă. Voiam neapărat asta și aș fi făcut orice era posibil ca să o obțin.