În seara aceasta ești a mea

Capitolul 13 - Alexander

  ALEXANDER

— Scuză-mă dacă te deranjează vorbele mele, am spus sarcastic, dar de ce, dintre toate persoanele de pe acea plajă, voi doi v-ați lovit unul de altul? Conștientizezi că dacă nu te întâlneai cu el, tu ai fi stat și acum pe capul tatălui tău? Ai nevoie de o ocupație, de cineva, și tatăl tău l-a ales pe Carter. El este perfect pentru tine. Te ține departe de părintele tău cel drag care nu te vrea.   

Benedite nu s-a schimbat deloc, tot naivă a rămas și așa va rămâne mereu. Păcat pentru ea că ceea ce spuneam este adevărat. Blondina s-a ridicat de pe jos și a ieșit din cameră, îndreptându-se, presupun, spre camera ei. 

Eram curios și voiam neapărat să văd ce va face în continuare așa să am urmat-o, fără ca ea să știe. Mă înșelasem, nu s-a dus în cameră, ci în living. S-a apropiat încet de telefon și cu mâna tremurândă, a sunat pe cineva. 

— Vino să mă iei. 

Și în acel moment, am zâmbit bucuros. Victoria e de partea mea. 

* * *

Am știut încă din momentul în care l-am văzut pe Jacob parcând mașina în fața cabanei că eu am câștigat, și mă simt al naibii de bine. Mereu o să fiu un câștigător. 

Se auzea vocea lui Jacob strigând-o pe Benedite, așa că m-am hotărât să ies din cameră și să mă duc la el ca să-l salut. Când m-a văzut, s-a încruntat și m-a întrebat unde este Benedite. 

— Bănuiesc că-și face bagajul. 

— Ce naiba i-ai făcut? m-a întrebat, trecându-și mâna prin păr. 

— Nu mi-a făcut nimic, a spus Benedite din spatele meu.

Își pregătise deja bagajele. Deci ea chiar era pregătită să piardă acest pariu. Am zâmbit și mi-am încrucișat brațele la piept, de-abia așteptând ca totul să se termine mai repede. 

— Ești sigură Benedite? Odată ce ieși din casă, Alexander a câștigat. 

Benedite s-a uitat la mine și a pufnit. 

— Am treburi mult mai importante decât pariul ăsta, a spus apucându-și bagajele și apropiindu-se de Jacob. 

— Asta înseamnă că vei devenii trei luni a mea, am spus zâmbind. 

Deja îmi imaginez ce voi face cu ea, cum o voi trata și cum o voi chinui, dar nu sunt mulțumit. Vreau s-o înjosesc. M-am apropiat ușor de ea, dar Benedite se tot apropia de Jacob. Oare o speria privirea mea? Ah, nu-mi pasă. Când am ajuns în fața ei, am apucat-o de păr și am sărutat-o. Îmi dădeam seama că o durea, deoarece am apucat-o tare. Se zbătea și se uita la Jacob în speranța că el o să mă oprească, dar nu. Jacob nu se bagă în treburile mele. 

M-am desprins din sărut. 

Benedite avea lacrimi în ochii și se ștergea la gură. Judecând după postura ei, era al naibii de furioasă. A dat să mă lovească, dar Jacob a oprit-o și a dat-o mai în spate. 

— Se pare că ai câștigat, Alex. Acum Benedite este a ta. 

Doamne, am râs. Era a mea? Benedite a mea. Dar m-am încruntat. La naiba, n-o voiam. Benedite mi-ar mânca zilele. Este doar o fată frumoasă care trăiește în lumea ei de rahat care e roz. Aș fi preferat-o pe Fiona decât pe ea. 

— Nț, nu Jacob. Benedite trebuia să fie a mea, dar nu o vreau, am spus răzând drăcește. Benedite, ești o curvă. Ți-ai lăsat iubitul pentru mine. Sau nu, scuze, pentru acest pariu care nu te ajuta cu nimic pe tine. Doar mie îmi era de folos. I-am arătat lui Carter că îl pot distruge și că tu nu-l iubești. Ești un nimic, am spus, accentuând ultima propoziție. Mult noroc în viitor. 

— Hai să te duc acasă, Benedite, a spus Jacob, înainte ca blondina să mai poată spune ceva. 

Benedite și-a luat bagajele și a ieși din casă fără să se uite la mine. 

— Fă-ți și tu bagajele. După ce o duc pe Benedite, o să vin și după tine.

După câteva ore, Jacob s-a întors. Eu deja aveam lucrurile împachetate și de-abia așteptam să plec de aici. Abia așteptam să mă duc acasă sau chiar să mă întâlnesc cu Fiona. Nu, nu-mi fusese dor de ea, ci de corpul ei.

— Hai să mergem, a spus Jacob, ajutându-mă să-mi car bagajele până la mașina lui. 

— Lasă-mă să conduc, i-am spus, vrând să-i iau cheile din mână. 

— Nici gând, omule. E mașina mea, eu conduc. 

Mi-am dat ochii peste cap. Mă plictiseam și chiar voiam să conduc, dar nici dacă aș fi insistat, Jacob nu m-ar fi lăsat, așa că m-am așezat pe scaunul din dreapta fără să mai pun un cuvânt. 

— Vorbeai serios? m-a întrebat deodată Jacob. 

M-am uitat la el întrebător. 

— Pariul. Ai câștigat, chiar n-o să faci nimic în privința asta?

— Țelul meu a fost să-l enervez pe Carter și am reușit. Mai mult ca sigur i-am distrus relația. Nu cred că o s-o mai primească pe Benedite și nici nu cred că Benedite o să se mai ducă la el. I-am spus adevărul despre Carter. 

—Ești cea mai imposibilă persoană pe care o cunosc, Alex. 

Am zâmbit. Oare chiar sunt așa de imposibil?