În seara aceasta ești a mea

Capitolul 1 - Alexander

— Plângi, Fiona, plângi! am strigat spre ea. 

În următoarea secundă, Fiona a izbucnit într-un plâns isteric, înecându-se cu propria salivă. M-am ridicat în picioare și am lăsat-o pe Fiona așezată pe trotuar. Stăteam în fața ei, zâmbind. În sfârșit mă simt bine, puternic. Sunt ca un om bolnav mintal în ochii ei, sunt sigur de asta. Dar nu mă deranja.

— Alex..., a suspinat ea, ridicându-și capul și uitându-se la mine, demnă de milă. S-a oprit brusc din plâns, ștergându-și lacrimile și uitându-se la mine neplăcut. Și-a schimbat starea de spirit. Te urăsc, a spus cu venin în voce. N-o să scapi de mine niciodată, n-o să te las să iubești nici o altă fată! a țipat la mine. 

M-am încruntat și fără să-mi dau seama, mi-am băgat o mână în părul ei des, strângând și trăgând tare de șuvițele ei roșiatice. A țipat enervată și a început să se zbată tare. Nu, nu mai plângea. Se pare că se dusese momentul de slăbiciune pe care eu l-am savurat din plin. Momentul meu de glorie. Acum, plină de tupeu, se lupta din greu pentru libertate, așa cum am învățat-o.

M-am întors când un râs bărbătesc și gros se auzi din spatele meu. Atenția mea era acu, total captată de bărbatul care stătea cu mâinile în sân și se uita la mine mândru, fiind înconjurați de încă 4 băieți. I-am dat drumul lui Fiona, ea căzând pe jos, și mi-am îndreptat spatele. 

— Ce frumos te comporți cu fetele, Alexander! a exclamat, bătându-și joc de mine. Aproape că le faci să stea departe de tine. 

— Ce vrei, Jacob? l-am întrebat, încercând să mă calmez. 

Fiona și-a aranjat bluza care i se ridicase și s-a uitat la noi, nedumerită. 

— Cine-i fata? a spus, ignorându-mi întrebare pusă. A zâmbit. 

S-a apropiat de ea și i-a prins gentil mâna, ducându-și-o la buze și sărutându-o. Am tușit, atrăgându-i atenția. Chiar dacă n-o mai voiam, era totuși a mea, și nimeni nu atinge ce-mi aparține, nici măcar el. A dat din cap, înțelegând posesivitatea mea. S-a depărtat de ea. 

— Este frumușică, totuși. Dar și foarte familiară, a rostit mijindu-și ochii. A, da! Fiona Harris. Inocenta Fiona Harris care se pare că acum nu mai este chiar așa de inocentă. Le schimbi caracterul la toate, Alexander? a spus, de data aceasta vorbind cu mine. 

— Poate, am spus neutru. 

Fiona tot înghițea în sec, neavând curajul să spună ceva. Prezența lui Jacob o intimida. Era dublu față de ea. M-am uitat la băieții care stăteau liniștiți și se uitau la noi de la distanță. Jacob a observat asta, așa că le-a făcut semn să se aproprie. 

— Ei sunt noi, a rostit uitându-se pentru o clipă la Fiona. 

Am dat din cap. Fiona a bătut cu piciorul în pământ, atrăgând total atenția. 

— Alexander, noi încă n-am terminat de vorbit, a rostit Fiona, cu un strop de încredere. Puteam vedea în ochii ei albaștrii ura pe care începuse să mi-o poarte, dar chiar nu-mi păsa. Niciodată n-o să-mi pese.

Jacob se uita cu interes la Fiona. 

— Te las în pace acum, văd că ai treburi mult mai importante de rezolvat, a spus Jacob, îndreptându-se spre mașina lui. Apropo, în seara aceasta Carter dă o petrecere în cinstea relației lui cu Benedite. Trebuie să vi!

Am dat din cap și am pufnit. De-abia aștept să văd ce o să facă nenorocitul ăla când o să apar acolo. Jacob a intrat în mașină și a plecat împreună cu mici lui cățeluși, lăsându-mă pe mine singur cu Fiona, care încerca să-și aranjeze părul ciufulit de mine. Mă uitam la ea fără expresie. A observat și ea asta, așa că și-a îndreptat capul spre mine, analizându-mă. Știa că o să fac ceva. Ceea ce este adevărat. Chiar urmează să fac ceva.