Aceasta nu este o carte, este doar o părere personală pusă în câteva rânduri, pentru toţi acei adolescenţi care se află în fiecare zi în continuă dispută cu părinţii.
Din punctul meu de vedere, al unei simple fete de 15 ani, adolescentul de astăzi este preocupat mai mult de ce tip nou de telefon a mai apărut, îşi doreşte să fie mereu în pas cu moda pentru a nu părea inferior în faţa celorlalţi. Aceştia îşi doresc să facă ceva ieşit din comun, pentru a-i impresiona pe cei din jur. Deşi lucrurile pe care le fac nu sunt în deplinã concordanţă cu personalitatea lor, ei se mulţumesc doar cu ideea că sunt apreciaţi de persoanele din grupul lor, evident, devenind, în acest fel, persoane false, lipsite de caracter şi originalitate.
Trăim într-o lume plină de tentaţii şi puţini sunt cei care nu cad pradă acestora. Aceasta este perioada în care tinerii doresc să nu mai fie "sufocaţi" de părinţii lor, să li se acorde toată libertatea. Şi din perspectiva mea, părinţii se împart în trei categorii: părinţi care îşi ţin copiii prea din scurt, părinţi care acordă libertate, dar nu în mod exagerat şi părinţi care acordă libertate totală copiilor lor. Părinţii care îşi "sufocă" proprii copiii considerând că, în acest mod, îi vor face să-şi dea seama ce este bine şi ce nu pentru ei greşesc foarte mult. Aceşti adolescenţi sunt privaţi de libertate şi, atunci când vor reuşi să scape de sub "aripa" părinţilor, viaţa li se va părea mult prea dură şi diferită decât o credeau.Părinţii care aleg să le acorde libertate copiilor, dar cu o limită, au un mod mai corect de a gândi pentru că îşi învaţă copiii de bine, dar, în acelaşi timp, îi lasă şi pe ei să descopere lumea aşa cum este ea. Şi cea de-a treia categorie de părinţi se referă la aceia care consideră că, odată deveniţi adolescenţi, copiii lor sunt capabili să îşi poarte singuri de grijă. Aceştia sunt adolescenţii expuşi pericolelor şi care cad pradă răutăţilor şi tentaţiilor.
Aşadar, părerea mea este că dacă aveţi părinţi din a doua categorie, sunteţi cei mai fericiţi adolescenţi.
