Prima zi in Seattle

6 0 0
                                    


"Alerg.. alerg prin aceasta padure fara sfarsit. Oare voi gasi vreodata iesirea? Aici este ca un labirint. Iar ochii.. ochii lor albi care ma urmaresc din umbre, ii vad cum asteapta ca eu sa cedez, sa ma opresc din furgit si sa ma las prada lor. Aud cum iti incleasta dintii, parca nemaiavand rabdare sa-si infiga coltii in carnea mea. Ii simt cum ma urmaresc de la distanta, neapropiindu-se prea mult, dar nici stand prea departe sa ma piarda din vedere. Ma intreb.. oare daca m-as opri acum, ar ataca sau ar astepta ca eu sa pier inainte de a se apropia? (Domnule Rhys) Si daca ar ataca, oare as avea vreo sansa de a castiga lupta? (Domnule Rhys) Oare.."

-Domnule Rhys !

Se auzi o voce care il trezi pe Felix.

-Da?

In fata lui se afla un barbat inalt, cu barba ingrijita, ochi mari si negri, firmi, parca spunand din priviri: "Eu sunt superior, trebuie sa faci ceea ce-ti spun eu", cu vocea sa groasacare se potrivea perfect cu trupul sau solid, bine lucrat, si cu parul sau scurt tuns, denotand natura sa de om serios, in cuvantul caruia nu trebuie sa te pui. Cu uniforma imaculata si decorata cu fel si fel de insigne, acesta era seful politiei din Seattle, capitanul Ryan Steele.

-Sunteti in regula?

-Da, va rog sa ma scuzati, domnule ! Spuse Felix ridicandu-se si ducandu-si mana la frunte in semn de salut.

-Nu este nici o problema, din moment ce este prima ta zi aici, inteleg ca esti putin emotionat. Dar trebuie sa mergem, echipa ne asteapta.

-Da, sa traiti !

Felix il urma pe capitan prin holurile sectiei. Acesta putea simtit cum privirile tuturor erau atintite asupra lor, dar in acelasi timp fiind niste priviri discrete, parca evitand sa faca contact vizual cu capitanul.
Aerul rece si linistea ce era in acel moment il faceau pe Felix sa se simta incomod. Era total diferit de locul in care obisnuia sa munceasca inainte de transfer. In L.A. sectia era mereu plina de viata, si relatia dintre capitan si subalterni era mult mai deschisa. Dar, in acelasi timp, asta era un lucru bun. Acestea erau semne de profesionalism. Poate, intr-un mediu mai serios, Felix va reusi sa isi puna in valoare potentialul mai mult decat inainte. Poate acesta este si motivul pentru transferului

Dupa cateva minute de mers, cei doi s-au oprit in fata unei usi.

-Asteapta aici si vin-o cand te chem eu. Iti voi face o scurta prezentare.
Spuse capitanul apoi aranjandu-si uniforma, dragandu-si vocea si intrand pe usa.

Inauntrul camerei in care acesta tocmai intrase se afla sediul echipei 9 a departementului de criminalistica a politiei din Seattle, unde cinci persoane asteptau inauntru nerabdatori ca Steele sa se arate.
In momentul in care a cesta a pasit in incapere, cei cinci s-au adunat in fata lui salutand iar apoi asteptand in liniste anuntul capitanului.

-Dupa cum stiti... sunteti cea mai slaba echipa a sediului nostru.

-Stiam eu ca de aia ne-a chemat ! Suntem concediati.  sopti una dintre persoanele din fata lui Steele.

-Ai zis ceva Webb?

-Nu domnule !

Steele isi drage vocea, isi aranja putin cravata iar apoi continua

-Dupa cum spuneam.. m-am saturat sa vad cum nu faceti niciodata progrese asa ca am adus pe cineva pentru a va ajuta.

La auzul acestor cuvinte putina galagie s-a starnit printre cei cinci.

-Un coechipier nou, asta este minunat.

-Nu stiu ce sa zic, asta nu inseamna ca unul dintre noi va fi concediat?

You've reached the end of published parts.

⏰ Last updated: Apr 11, 2018 ⏰

Add this story to your Library to get notified about new parts!

The path chosen by a psychoWhere stories live. Discover now