Necesitate

1

-În urma cu 5 ani-

-Vă rog nu ma lăsați aici.. Imi imploram părinții sa ma ia cu ei acasa.

Dar era prea tarziu, vad usa mașinii inchizandu-se si plecând lasandu-ma in locul ce il uram cel mai mult, sa stau, la mătușa mea Maria.

Dar trebuia sa stau aici o perioada, părinții meu au probleme si trebuie rezolvate. Nu voiau să mă lase singura acasa asa ca m-au lăsat aici. Trebuie să accept asta. E doar o vară ce se poate intampla asa rau?

Mătușa Maria se uita zâmbind din usa. E clar ca nu o sa fie deloc placut sa stau cu ea. Nu are grijă deloc de mine si ma pune sa ii fac treaba mereu. Cand eram mica ma mai si certa.

-Camera ta e la etaj. Sa nu strici nimic. Tonul ei rece si dur m-a lovit în fața.. Si ei care credeam ca s-a schimbat.

Urc scările din lemn ale casei in lene si intru in aceeasi camera de aceeasi ani care nu s-a schimbat cu nimic decat faptul ca acum e mult mai prăfuită. Nu cred ca a mai intrat cineva vreodată aici.. cine vrea sa stea cu ea?

M-am apucat sa fac putina curățenie in camera. Am găsit în dulapul maroniu si mic niște cearceafuri. Sper ca sunt curate.

Le întind pe pat si șterg noptieră si biroul de praf.

Incerc sa imi aranjez lucrurile dar ma plictisesc groaznic si ma gandesc sa ies un pic afară.

Cobor scările si ajung in livingul imens al casei.

Mătușa nu e pe aici.  caut in bucătărie si in curtea din spate, dar nu e de găsit.

Asa ca am iesit oricum.

M-am plimbat prin împrejurimi. Nimic nu era schimbat. Casele erau la fel doar ca parca au un aer mai mare de aroganță fiind un cartier destul de bogat.

Nu pot să mă plâng că sunt săracă, dar oamenii ăștia cred ca vomita bani sau au un cufar cu un spiriduș langa de au atatia bani. Casele sunt imense.

Am găsit un mic parculet si m-am hotarat sa stau putin sa ma dau pe leagăn.

Cand eram mai mica obișnuiam sa vin aici des cu o prietena din cartier ,de care acum nu mai stiu nimic pentru ca nu am păstrat legatura, Mia o chema. Era cea mai bună prietenă ea ma ajuta sa ies cumva din stările pe care le aveam din cauza mătușii.

Ma legănam si tot ce făceam era sa imi tin privirea in pământ.

Am scos pachetul de țigări din buzunar si am fumat una din ele. Sper sa mai gasesc magazine aici.

Ma ajuta fumatul la nervi sa ma liniștesc.

Inspiram si expiram cum de parca era ultimul lucru care imi dădea viața. 

Un mic zgomot mi-a atras atenția. Afară era deja destul de întuneric iar eu ar fi trebuit să fiu de mult afară.

-Riva?

M-am intors speriată spre vocea care imi stia numele.

Am surâs de fericire când am văzut că cea care imi striga numele era chiar Mia.

Am fugit spre ea si am strans-o tare in brate. Ce dor imi era de o îmbrățișare sinceră. Unde stau eu nu am prea multi prieteni, poate doar câțiva, dar nici ei nu sunt cei mai buni.

-Ce faci pe aici? Ma intreaba zâmbind.
Probabil se bucură la fel de mult ca mine sa o vad.

-M-au adus ai mei vara asta sa stau pe aici.

-Oh da!! Asta înseamnă că va fi o vară pe cinste.

Am zâmbit in gândul meu ca ea gândea asta.

-Nu te-am mai vazut de mult pe aici , ce ai mai facut? M-a întrebat si ne-am așezat amândouă pe leagăn

-Mai nimic.. ai mei ma tot tarau dintr-o parte in alta si acum tot aici am ajuns.

-Tot la zgribturoaica?

Am chicotit si am aprobat ușor din cap.

-Tu cum mai esti?

Imi amintesc ca ultima oara cand am venit aici începeam amândouă liceul si acum il terminăm. Ce mult timp a trecut.

-Ai mei au divorțat.. eu stau doar cu mama si e.. Nu stiu.. destul de bine. Ne-a luat o perioada sa ne acomodam, dar am rezistat.

I-am zâmbit prietenește.

Mi-a mai povestit de liceul ei si ce multi prieteni si-a facut si cat de mult se distrează.

-Tu, Riva? Cum e liceul?

Cum sa ii spun ca nu am prieteni si ca nu am facut nimic din tot ce face ea?

-Presupun ca e destul de bine.. Am zâmbit strâmb.

-Riva..?

Am oftat si i-am povestit că nu am facut nimic deosebit.

-Perfect, atunci pregateste-te Riva More sa ai cea mai tare vară din viața ta! Mi-a zâmbit atât de convingător încât si eu am crezut când mi-a zis. E atât de bine sa ia pe cineva lângă tine care are atata încredere de sine. Abia astept sa recuperez timpul pierdut cu ea.