Danger Man [Lee Jong Suk] • || Short Story|| •

8. My Danger Man

-A fost un vis... A fost doar un vis stupid!

Am căzut în genunchi şi plângeam cu capul plecat. Simțeam cum nu mai aveam aer şi trăgeam în mine ca o disperată. Am ridicat capul la un moment dat şi am văzut un bilet pe veioză. Stai... ce? Iau acel bilet şi îl citesc.

Mi-a fost dor de tine, Kim SeoYeon.

Inima îmi bătea ca nebuna. Am auzit cum un pas a fost făcut de cineva în spatele meu. Când mă întorc, îl văd zâmbind. Se lasă pe vine lângă mine şi m-a luat în brațe. Plângeam pe umărul lui, iar el mă mângâia pe spate.

-De ce?! De ce mi-ai făcut asta?! De ce te-ai comportat ca şi cum nu existam şi de ce m-ai făcut să cred că totul e doar un coşmar? De ce îți place să te joci cu inima mea în halul ăsㅡ

Buzele lui... peste ale mele... Doamne, mi-a fost atât de dor de ele. Mi-a fost atât de dor de mușcăturile lui, de dulceața sărutului lui.. Cea mai bună şi frumoasă soluție pentru a face o persoană să tacă este să o săruți. Nu credeam că această metodă chiar funcționează... până acum. Îmi doream să acționeze mereu aşa când voia să tac. Era prea plăcut. După separarea buzelor noastre, am făcut contact vizual. Doamne, acei ochi negrii dar strălucitori erau atât de frumoşi când îi priveam de-aproape..

-Am crezut că înnebunesc de dorul tău. Am crezut că voi muri dacă îmi va fi dor de tine o secundă. M-am abținut şi am încercat să te uit. Reușisem. Dar te-am văzut atât de frumoasă şi de fericită în acea ninsoare.. parcă inima îmi explodase. Voiam să te iau în brațe, să te strâng tare, să te sărut şi să nu-ți mai dau drumul la mână niciodată. De ce nu am făcut-o? Pentru că dacă dădeam drumul acolo la acele sentimente aş fi înnebunit. Voiam să ajungem acasă şi să fim doar noi doi, Kim SeoYeon...

-Lee JongSuk...

Auzindu-l cum mi-a pronunțat numele, i l-am spus şi eu. Lacrimile parcă nu mai aveau același debit, iar inima mea îşi recăpătase ritmul cardiac normal. Voiam să-i spun cât de mult mi-a lipsit, dar cuvintele mi-au înghețat şi nu am mai putut să le spun, căci atingerea lui m-a făcut să tremur din toate încheieturile. Îşi pusese palma pe obrazul meu.

-Te iubesc SeoYeon.

Am început din nou să plâng. Nu l-am mai auzit de 2 ani spunând aceste cuvinte şi eram mişcată.

-Şi eu te iubesc JongSuk. My danger man...

*SFÂRȘIT*

_________________________

Notă:

1. Sper că v-a plăcut cartea! Vă mulțumesc celor care au votat şi au lăsat comentarii. Celor care m-au înnebunit de cap cu ,,neeeext!!" ,,vreau următorul capitol!" şi ,,de ce e ultimul capitol??" Dragii mei cititori, nu vă faceți griji, cărți în cioarnă mai am destule.... 😂😂 Nu ştiu când o voi publica pe următoarea, dar vă voi da de ştiere când o voi face.

Poate am mai avut greşeli ici pe colo, dar sincer acum, cine nu are? Poate am şi aberat la unele explicații cu prea multe detalii şi chestii pe care aştept să le înteleagă toată lumea la cum le explic, dar doar eu le înțeleg😂 dacă este ceva neclar, vă explic din nou, nu e problemă.

2. Nu planuiesc să fac un volum 2 la această carte şi nici nu mă gândesc să fac, pentru că atunci când mi-a venit ideea pentru acest Short Story,  mi-a venit pe moment şi ideiile mele erau deja finalizate. Hai să zicem.. că daca îmi va veni o idee în plus cânva şi consider că merită să o dezvolt pentru a scrie şi o a doua parte, vă voi da de ştire.

3. Sper că va plăcut şi sper că ați prins un oarecum drag de felul cum scriu, aşa că vă mai aştept părerile şi la celelalte cărți pe care le am publicate. Doar dacă vreți o faceți, eu nu oblig pe nimeni, doar aduc subiectul în discuție. Vă mulțumesc încă o dată şi abia aştept reacțiile voastre la viitoarele mele cărti. O zi / seară frumoasă să aveți! ❤🌸