Aproape dar totuși departe

Ivy

INUTILĂ . NERTREBNICĂ. Acestea sunt cuvintele cu care am crescut auzindu-le , pentru că mama a plecat , a plecat și nu s-a mai întors. Toți mă judecă , ca și cum aș fi vinovată că mama nu mai e.   Încerc să le elimin , dacă le las să mă domine , dacă le las să crească, tot ce va rămâne din mine va fi INUTILĂ . NERTREBNICĂ. INUTILĂ . NERTREBNICĂ. Așa că o altă ieșire nu este , decât să fug de ,,parerile,, lor și să spun că totul va fi bine.    

Nu poți să oprești oamenii din a te critica , nu-i poți opri.... dar , mă cunosc pe mine într-atât de bine încât nici-o bârfă nu mă mai deranjează. Încerc , pe cât posibil să merg pe făgașul meu , nu deranjez pe alții , nu îi bâțâi cu tot felul de prostii . Nu pot să spun că sunt o fire singuratică , doar nu am încredere în oameni. Am doar cunoscuți nu și prieteni.

Scriu , scriu tot ce simt, pe o foaie , pe pereți , în caietele de la școală , în jurnale , oriunde... ăștia sunt prietenii mei cei mai buni . Ei mă ascultă , ei mă înțeleg . Și tot de la ei am învățat cel mai greu lucru : cel mai bine este să nu spui nimic despre ceea ce gândești cu adevărat. Dacă nu spui nimic , inamicii își vor asuma că nu gândești nimic . Tu ești doar ceea ce le permiți să vadă. Și dacă tot am zis de prietenii mei , tata, tata este ființa cu care mă super-înțeleg . Brad , așa îl cheamă pe tatăl meu , așa îl cheamă pe eroul meu . Și de când mă știu eu niciodată nu m-am îndoit de acest lucru, că este eroul meu. Nu se pricepe el să ridice munți sau nu zboară cum fac alți eroi. El știe cel mai bine să fie tată . În ochii lui poți citi la fel de bine „Născut pentru a reuși" ceea ce încearcă să-mi transmită și mie, să mă molipsească de motivație.

Nu știu cum e să ai o mamă , dar știu cum e să ai un tată cât doi . Mi-aș fi dorit să o cunosc , să mă vadă cum cresc și să vorbim ca fetele. Discuțiile interminabile pe care le am cu tata despre cele mai trăsnite lucruri într-un final tot la iubita lui Cassie ajung , la mama mea.

Îmi amintesc o seară când era atât de îngândurat și tot ezita să vorbim , nu înțelegeam ce se întâmplă ...

Într-un final mi-a spus .

Mi-a spus.

- Ivy , credeam că o să pot uita însă nu e așa, credeam că nu o să mă mai bântuie acest gând , însă iată-l .

Era cu ochii în lacrimi , fața palidă și mânile tremurânde.

Eu , frapată , nu îl mai văzusem așa.

- Ce , ce ? Ce s-a întâmplat ?

S-a așezat lângă mine strângându-mă la piept și începuse a plânge , plângea ca un copil mic , iar printre lacrimi își făcuse loc de câteva cuvinte.

- Cu trei ani , cu trei ani înainte ca să apari tu , Cassie a mai nascut un băiețel .

Rămăsesem mască , parcă mintea îmi juca feste dar tata tot continua .

- Ai un frate , sau ai avut . După ce s-a născut a fost dus de medici în nu știu ce încăpere pentru niște vaccinuri ... și s-au întors spunându-ne că a murit. Am cerut să ni-l aducă , am cerut să ne vedem copilui , Cassie era distrusă , iar ei au ridicat din umeri . Imposibil să fie mort , l-am căutat , cel puți am încercat. Nu am nici o informație despre el , nici nu apucasem să-i punem un nume nici acte nu avea.

Gândurile-mi sfârâiau ca o cascadă rece , se năpustiră asupra mea . Milioane de gânduri îmi răsăreau și mureau în creieri , parcă toți atomii materiei cenușii s-ar fi prins și ar fi ars cu flăcari clocotitoare.

Nu spuneam nimic.

Tăcere.

Ba nu , tata plângea.

L-am îmbrățișat .

- Tată , timpul vindecă răni , cel puțin așa știam . Nimic nu este pentru totdeauna , suferința noastră nu este pentru totdeauna. Soarele se va ivi , chiar dacă mama nu e lângă noi , ea este raza de soare care ne mângâie de acolo de sus.

- Uneori mi se pare că există găuri în care să cădem doar pentru noi . Știu , știu o să fie bine.

M-a îmbrățișat ,m-a sărutat pe frunte , ca de obicei.

Noapte bună , Ivy !

Ușa s-a închis în urma lui .

M-am așezat pe pervazul lat al ferestrei decorat cu pernuțe care creea o atmosferă cozy.

E sfârșit de vară , aerul tomnatic deja se simte.

O lună plină și sfioasă se înălță deasupra oceanului de case . Se răsfrânge liniștit asupra ferestrei mele . Pe măsură ce se ridică peste norii de pulbere , aburul care o învăluia se împrăștie , și sub recea-i lumină o întragă lume de gânduri năvăli asupra mea.

Adormisem.

Adormisem adânc cu gândul la ce mi-a spus tata.

Deși a trecut o săptămână , acea seară îmi tot bântuie gândurile , și chiar sunt fericită că mi-a spus ce-l frământa în acea noapte cu lună plină.

A plâns.

Nu înseamnă că e slab , ba din contră , e cel mai puternic.

Aș fi vrut să am un frate și mama să- mi fie alături , mereu am asta în gând. Cu asta adorm și cu asta mă trezesc.