PROLOG

218 15 0
                                        

           Este ora 02:34 gândurile nu îmi dau pace (Oare cu ce am greșit? Ce am făcut să merit asta? De ce, de ce, de ce....??)
    Eram o familie normală, fericită alcătuită din mama, tata și eu, micuța Noora (cum îmi spuneau părinți), îmi este  foarte dor de ei, a trecut atâta timp de când i-am pierdut în nenorocitul acela de accident: 
             25 Mai 2005 data care mi-a schimbat existența pe acest pământ.
     
E ora 7:00 dimineața, peste scurt timp vom pleca în prima noastră vacanță, la mare!
Tata: Bună dimineața micuța mea Noora, haide, trezește-te,  în scurt timp va trebui să plecăm în prima ta vacanță.
Eu: Bună dimineața tati, de abia aștept să ajung la mare!!!
Mama: Atunci haideți să luăm micul dejun și să pornim la drum.
        Ne-am așezat cu toți la masă, am mâncat după care am pornit la drum.
Nu a durat foarte mult drumeția noastră ca dintr-o dată o mașină neagra sa izbit cu putere in noi dupa care am vazut doar negru.
Si de aici incepe calvarul vietii mele.....
***

Noora și William❤Where stories live. Discover now