The pair of opposites

Doi

Dominic

    Oricât de mult îmi doream să nu mă duc la ea și să mă prezint ca și noul ei manager, Alexander a făcut ce a făcut și m-a convins să merg la ea pentru a accepta postul.

   -Și ce fac? Pur și simplu mă duc la ea acasă și apoi?, am sorbit din cafea.
   -Te prezinți ca și noul ei manager. Simplu., Alexander răspunse scurt. Ți-am completat deja fișa cu salariul și toate cele. Mereu mi-ai cerut să te ajut la așa ceva, așa că m-am gândit să fac o faptă bună de data asta. Oricum, tu știi deja chestiile astea deci nu cred că trebuie să ți le mai spun.
    Mi-am dat ochii peste cap și am oftat.
   -E musai să mă duc la ea acum? Chiar nu mai poate aștepta?
   -Nu. Răspoimâine o să fiți deja în Japonia. Deci vrei, nu vrei, trebuie să te întâlnești azi cu ea.

    Are el puterea asta de a te face să accepți orice îți pune în față. Mă mir cum de nu s-a făcut agent de vânzări. Am verificat iar adresa de pe bilet și am parcat mașina. Am aruncat o privire asupra casei. Mă așteptam la vilă cu vreo două locuri de parcare, cu porți imense de fier și un balcon mare; tipic vedetelor de la Hollywood. Însă m-am înșelat. Era o casă simplă, nu mare cât o vilă, dar nici foarte mică. În fața casei avea parcat un BMW negru mat. Poate are și unghiile asortate.
Am cercetat puțin împrejurul casei cu privirea pentru a vedea dacă e vreo urmă de ea. Bineînțeles că răspunsul a fost negativ. Singura chestie pe care am observat-o a fost că are niște begonii roșii pe pervaz. Înainte să mă dau jos din mașină am mai stat un moment să mă gândesc. De ce am fost de acord cu această ofertă? Adică, puteam prea bine să fiu managerul cuiva cu care chiar voiam să lucrez. Și totuși am ales să fiu managerul ei. Dar totuși nu înțeleg cum a reușit Alexander să facă asta. Parcă ar fi un vrăjitor care face multe lucruri pe ascuns.
    Am oftat pentru a nu știu câta oară pe ziua de azi și într-un final am coborât din mașină. Mi-am așezat costumul și m-am îndreptat spre ușa ei. Am sunat la sonerie o dată, dar din lipsa sunetului am decis să apăs încontinuu. Metoda asta clar nu funcționa. Chestia aia nu a scos nici măcar un sunet! Așa că m-am dat bătut, și am ciocănit. Dar care ar fi fost șansele ca ușa să se deschidă? Căci da, fix asta s-a întâmplat. Dar nu mi-a deschis nimeni. Ci pur și simplu s-a deschis ușa singură. Cel mai probabil din cauza forței aplicate ciocănitului.

Cassandra

    La jumătate de oră după ce am ajuns acasă și după ce am făcut un duș fierbinte, m-am hotărât să îmi fac o salată, având în vedere că altceva nu mai e de mâncare și pentru că am uitat să fac cumpărăturile. După așa zisa mea masă, am mers în sufragerie pentru puțină relaxare unde, bineînțeles, că l-am văzut pe Slenderman! Ce naiba caută un ditamai lunganul îmbrăcat la patru ace la mine în sufragerie?
   -Hey, tu, James Bond!, am strigat. Aici nu e nicio ședință a Serviciilor Secrete Britanice. Așa că ori îmi spui ce cauți aici, ori sun la poliție după ce te fac șiș kebab!
   -Gata, minionule. Ușor cu violența., a spus Lunganul în timp ce s-a întors cu fața la mine. Sunt noul tău manager.
   -Noul meu, ce?, l-am întrebat, fiind confuză pe moment. Dar apoi mi-am amintit. Coreeect., am spus lungind vocala. Dar nu mă așteptam să vii azi. Dominic. Numele lui e Dominic.
    Am dat scurt din cap și l-am privit din cap până în picioare. Am ridicat privirea spre fața lui pentru a-i spune ceva, dar parcă ochii lui căprui îmi răscoleau sufletul.
   -Noul meu manager deci.., am spus încet, dar conștientă de faptul că el m-a auzit. Puteai să mă anunți totuși.
   -Puteam, dar nu am făcut-o., a ridicat din umeri.
   -Totuși ai de explicat niște chestii.
   La auzul cuvintelor mele și-a dat ochii peste cap. Eu, fiind o gazdă nu prea bună, a trebuit să stau până în clipa în care Dominic mi-a spus "Așa îți tratezi oaspeții? Nu îi servești nici măcar cu o ceașcă de ceai?". Dar nu era vina mea. El e cel care a intrat în casa mea prin efracție! Okay, poate nu chiar efracție, poate era totuși vina mea, dar eram încă șocată.
    După ce i-am făcut repede o ceașcă de ceai și ne-am așezat pe canapea, pot spune că am fost cam brutală cu el. L-am luat la rost repede, ceea ce l-a făcut să se înece cu ceai.
   -Măcar așteaptă să beau și eu puțin., a spus acesta înghițind, iar eu mi-am dat ochii peste cap.
   -Măcar spune-mi de ce ai intrat în casa asta ca și când m-ai cunoaște deja., i-am zis în timp ce gesticulam puțin. Poate puțin mai mult.
   -Ai soneria stricată, am bătut la ușă, ușa s-a deschis, tu nu erai nicăieri, așa că am zis să mă autoinvit înăuntru., a spus Dominic. Simplu.
   -Așa ceva nu se face. Dacă ai completat fișa de angajare, automat aveai și numărul meu de telefon. Te-a dus capul să intri în casa unui om fără niciun fel de aprobare, dar când vine vorba să notezi un număr de telefon, ioc.
    Cel mai probabil a sunat ca și un "Ești prost că nu ai notat numărul meu de telefon". Minunat, Cass. Minunat. Managerul tău o să demisioneze după doar o jumătate de oră.
    -Adică, nu mi-o lua în nume de rău., am spus la repezeală crezând că o să rezolv ceva. Puteai suna. Mai mult te-a făcut să arăți ca un hoț decât ca un manager.
    Fața lui nu exprima nimic. Absolut nimic. Ceea ce era oarecum frustrant. Era de parcă voia să fie aici, dar totodată nu voia. Era de parcă ne jucam de-a pisica lui Schrödinger!

Dominic

    Cineva să îmi reamintească de ce am acceptat să fac asta? Fata asta vorbește prea mult, gesticulează prea mult și m-a făcut și prost! Adică da, poate că trebuia să o sun și să nu par a hoț. Dar nu asta e ideea! Ideea e că nu știu în ce m-am băgat..