Adam

Capitolul 1. When the sun goes down

Bună tuturor! Primul capitol este aici și aș vrea să îl dedic unei scriitoare dragi mie! Mulțumesc pentru sfaturi! 

          Ploua şi era iarăşi frig în Londra. Se înserase de ceva vreme şi parcă totul amorţise. Nimic nou la orizont, acelaşi peisaj sumbru, doar o zi diferită. Londonezii nu se încumetă să stea în casa sâmbătă seara, aşa că înfruntă cu stoicism vremea capricioasă. Deşi nu îi convenea să iasă din casă şi să îşi murdărească pantofii pentru o petrecere de doi lei, Alexander îşi făcu până la urma curaj şi coborî din Range Rover-ul său proaspăt spălat. Îngână ceva inteligibil şi trânti mânios portiera maşinii, după care alergă către scara blocului unde locuia amicul său. Pufni zgomotos şi îşi scutură sacoul nou, apoi intră în lift şi apăsă cifra şapte. Se întoarse spre oglindă, îşi scoase rapid pieptănul din buzunar şi îşi aranjă părul. Şi-l dădu pe spate şi lăsă un cârlionţ rebel să îi rămână în frunte. Mai aruncă un ochi în oglindă şi se întoarse către uşile ce tocmai se deschiseseră. Păşi încrezător pe marmura lustruită, lăsând sunetele provocate de pantofi să răsune în urma sa. Îşi drese tacticos vocea şi intră în apartamentul prietenului său fără să ciocăne. Ştia deja că era aşteptat, aşa că nu se sinchisi să bată în uşă. Mirosul de ţigară dăinuia în apartament, la fel şi voia bună, iar pe fundal se auzea o melodie a celor de la Oasis. Alex bombăni scurt, după care îşi făcu loc printre invitaţi, salutându-i discret.

          Marcel veni în grabă şi îi întinse o bere.

— Ai ajuns, în sfârşit!

— Am pierdut ceva? a întrebat tânărul sprijinindu-se de perete, prea puţin impresionat de ceea ce se întâmpla în jurul său.

— Nu mare lucru! Dar omule, au venit nişte femei... nu ştii pe care să o alegi!

— Şi ce mai aştepţi? a mormăit Alex, aruncând o privire în spatele său.

          Marcel l-a bătut pe umăr prieteneşte şi şi-a croit drum printre cei care se ameţiseră deja. Alex dădu dezaprobator din cap şi îşi văzu de drumul său încă ţinând sticla de bere în mână. O tipă îl prinse de mâneca sacoului, oprindu-l astfel şi captându-i atenţia.

— Bună, Olivia, a spus pe un ton superior, dorindu-şi să o evite pe femeie.

— Alex! Mi-ai lipsit, a şoptit femeia, apropiindu-se periculos de tare de el. Mâna ei şi-a croit drum de-a lungul nasturilor cămăşii sale şi se opri în dreptul curelei ce îi susţinea pantalonii. Bărbatul i-a prins mâna cu brutalitate şi a privit-o cu mânie.

— Ce a fost între noi s-a terminat, ne-am înţeles?

          Olivia se schimonosi şi bătu din picior exact ca o fetiţă razgâiată, încercând astfel să îi capteze atenţia bărbatului. Dar nu avu succes, căci Alex o lăsă practic cu ochii în soare. Se opri când ajunse în camera de zi unde petrecăreţii se dezlănţuiau şi trase aer adânc în piept înainte să se apropie de amicul său.

          Adam îl văzu şi se ridică de îndată de pe canapea. Îşi deschise larg braţele şi îl cuprinse într-o îmbrăţişare frăţească pe Alex. Acesta din urmă mormăi scurt, dând de înţeles că voia să fie lăsat liber.

— Probleme în paradis, Turner?

— Să zicem.

          Adam îşi dădu ochii peste cap şi se aşeză iarăşi pe canapea între Rachel şi o tipă a cărui nume îl uitase deja. Alex se uită descurajat în jurul său încercând să găsească o cale de scăpare, dar nimic nu avea să îl ajute, aşa că îi ceru tipei să îi facă loc lângă Adam. Femeia îi cedă locul, dar nu înainte să îşi dea ochii peste cap şi eventual să îl înjure în gând şi asta pentru că rare erau momentele când ar fi avut ocazia să îşi petreacă timpul cu domnul Anderson. Nu mai era de mult un secret faptul că femeile roiau în jurul lui şi unele dintre ele ar fi făcut orice să îl aibă.