Michael făcuse o scurtă plecăciune în fața auditoriului și își închisese lent ochii. Muzica de fundal reverbera adânc cu sufletul lui. Se simțea liber. Se simțea de parcă ar fi fost purtat de vânt și lăsat în voia sorții. Era el, muzica și scena care îi dădea avânt către pasiunea ce îl făcuse să uite de ceea ce îi făcuse atât de mult rău. Îl ținea departe și în siguranță de Evan, în propria lume, în propriile-i vise.
Însă Evan privea captivat mișcările grațioase ale băiatului, era absorbit de acea durere silențioasă care se exterioriza prin dansul plin de sentimente ce era expus în fața sa. Oamenii erau orbi, însă el era singurul care putea citi sufletul plin de răni al brunetului. Și îi plăcea ceea ce vedea.
Michael dansa ca și cum el însuși ar fi dans, ca și cum el însuși ar fi muzica ce se fluidizează în sufletul celor ce priveau, dar adevărul era că Michael îl blestema pe Evan. Acel balet arunca blesteme negre asupra șatenului ce i-a răpit fericirea.
Însă nici măcar Evan nu putea contesta. Pe scenă, Michael era un înger fără aripi.
YOU ARE READING
balerinul;;
Short Story"Îngerii au aripi, dar el nu le primise niciodată pe ale sale." Din vina mea. Dedicat: --blackmoon
