Divide Inside

Before the First Encounter

    Numele meu este Benny Brinkle, nu sunt bun la multe, parintii mei spun ca nu sunt bun la nimic. Am 16 ani. La scoala nu excelez, iar singurii mei prieteni sunt cei de la cercul de mitologie, multa lume ne face o gasca de ratati, dar noi ne simtim in largul nostru, ducem o viata linistita, de mediocrii. Ieri insa, cineva a semnat un formular de inscriere, abia astept sa il cunoastem.
   Ajuns la cerc constat o deosebita dezamagire intrucat as fi fost bucuros sa fie oricine altcineva inafara de Joseph Wood. E probabil greu de crezut, dar baiatul asta are o reputatie mult mai proasta decat mine, sau oricine altcineva de la cercul de mitologie. Este mereu alienat, cocosat si nu vorbeste cu nimeni.
   Intra pe usa coordonatoarea cercului, Marie Lonje, eleva in ultimul an, ea este cea care propune mereu tema de discutie si ne lasa impartasim teoriile cat ne dorim. Dupa ce l-a introdus pe Joseph grupului in timp ce el se holba la fiecare dintre noi am asteptat sa ne prezinte tema discutiei
    - Bun, pentru astazi am gasit ceva foarte interesant, din mitologia Germana, vom vorbi despre Soarele..
   - Negru ! Adauga Joseph
  Mirati, ne uitam toti la el
   -Bun, Joseph, adauga Marie, ce ne poti spune despre Soarele Negru ?
  Se uita nedumerit la cei din sala si dupa o mica pauza raspunde cu seriozitate
  -Nimic.
Tot grupul izbucnise in ras de atitudinea serioasa necaracteristica lui. Insa pe mine ma trecuse un oarecare fior intrucat am simtit o nuanta de hotarare in vocea lui. A fost prima oara cand l-an vazut pe Joseph cu alti ochi. Dupa ce s-a terminat cercul, timp in care Joseph se uita atent la toti cei din jur am continuat sa il urmaresc cateva zile. Oricum nu aveam nimic de facut si am observat cat de diferit este el defapt. Imediat dupa ce iese din scoala, cocoasa lui parca dispare, este mai inalt decat mine si privirea lui alienata se transforma intr-una plina de incredere si siguranta, cu o expresie faciala ce denota faptul ca e mereu stapan pe situatie. In aceste zile, a trecut cel mai mult pe la biserica si la orfelinatul din partea de vest a orasului. Astazi am de gand sa vorbesc cu el. M-am apropiat de el la scoala si mi-a facut un semn discret cu mana sa plec. Asa ca am asteptat sa se termine orele. Timp care a zburat imediat, astfel am fost pus in situatia sa il il astept in acea mare de oameni care iesea din liceu, iar dupa putin timp, il vad.
   - Joseph ! Stai !
Se intorsese la mine, ma vazuse si dupa isi continuase drumul.
  - Joseph ! STAI !
  - Ah ?
  - Joseph, hai sa fim prieteni ! Dupa ce i-am spus asta imi aruncase o privire ca cea pe care i-o arunci unui caine ce mananca ambalajul in loc de gustarea propriu-zisa. Ma simteam ca ultimul fraier de pe pamant.
  - Stii despre el ?
  - Da, cine nu stie ?! De data asta se uitase mirat la mine, imi zambise si imi facuse semn sa il urmez
  - Nu ai idee despre ce am vorbit nu ?
  - Ah...pai...
S-a intors la mine si mi-a zis :
  - Esti gata sa vezi pe partea cealalta a usii ? Acela a fost momentul cand am renuntat la tot pentru o viata aventuroasa, in care raspunsul meu, fara sa stiu, imi va schimba viata
  - Cred...