Tremuram de frig chiar daca razele soarelui imi inconjurau corpul.Ma ridic incet corpul fiindu-mi putin amortit.Inca purtam hainele d ieri ce acum erau usor si fonate.Ma asez pe scaunul din fata oglinzii in timp ce imi studiiam parul ce era incurcat.Trec peria de cateva ori prin par apoi o las inapoi pe masa.Imi aminteam perfect tot ce a fost ieri insa nu voiam ca lacrimile sa apra din nou.
Imi schimb hainele cu niste pantaloni lungi si un tricou albastru.Imi pun peste si hanoracul negru deaorece la spate tatuajul se putea vedea cu usurinta si nu aveam de gand sa il lasa ma cunoasca si mai bine.
Ies din camera doar din dorinta de a manca ceva.Talbile mele se lipeau si seezlipeau de parchetul maro.Cobor scarile usor insa acestea tot scot scartaieli.Mana mea dreapta ma stine dbalustrada pastrandu-mi echilibrul.Ajung jos unde era o totala liniste insa Harry dormea pe canapea.Trec de el si merg in bucatarie unde iau un pahar cu lapte si o lingura de cereale.
Le asez in chiuveta si dau drumul apei clatind paharul si lingura apoi punandu-le in suportul special.
Ma intorc catre scari dar sunt intrerupta.
"'Neata si tie.''aud vocea lui ragusita.
Nu ii raspund, nu aveam ce.Voiam sa fiu draguta si am fost respinsa acum nu mai aveam ce vorbi decat poate faptul ca ma va duce la cimitir.
"La 10 sunt gata de cimitir'' spun apoi incep sa urca scarile insa la a doua scara sunt prinsa si trantia pe scari.
Acum eram cu fata spre Harry acesta privindu-ma de sus. Ma ridic cu greu si continui sa merg deaa asta nefiind oprita.
"Nu vorbesti ha?Vezi tu!La 10 sa fi jos''
Intru inapoi in camera si ma uit la ceasul ce indica 9:30.Imi schim hainele in unele complet negre iar in buzuna indes hartia scrisa de mine ieri.
*
La ora zece cobor jos unde Harry butona pe telen.Canma vede seidica si merge inaintea mea catre masina.Eu mergeam incet privind pamantul. Când ajun la masina ma asez pe bancheta din spate.Harry maraie incet vizibil fiind enervat. Baiatul as a uitat tot?
Porneste masina rapid crezanca ma va sperie si probabil se astepta sa zic ceva insa din contra, ma joc çu propriile degete nepasatoare.Accelereaza mai tare insa incetineste când suntem pe strazile aglomerate.
In cateva minute suntm in fa cimitirului.Parcheaza masina si ne dam amândoi jos din masina.Intram pe poarta neagra din fier amândoi purtând glugile pe cap.La un moment dat se opreste si se aseaza pe o bancuta.
"Te astept ai.'' zice el.
Mai bine.Merg pe cararile inguste dintre morminte si când ajung la bunica las foaia pe piatra sa.Ma strecor printre alte morminte pana ce ajung in fata lui.
Mormântul lui Josef.Pe crucea sa din marmura scria ''Mereu te vom iubi'' si ''Niciodata nu este prea tarziu-Josef De Winter''. Asta obisnuia sa zica mereu.Intr-adevar, mereu il voi iubi.Mereu.
O lacrima scurge obrazul meu si cade pe piatra dçloare gri.
Imi aminteam ce imi zicea când plângeam "Plânsul este decat prea multa iubire.Açum emani iubire.Le imparti tuturor''.Zambesĉusor.Inca eram asa de surprinsa ca sunt aici din nou.Veneam aici sa vorbesĉcu el in fiecare saptamana.
"Ma vei ierta vreodata?'' spun incet.Vocea imi tremura.
Asta era intrebare ce imi trecea prin minte in fiecare zi.Inca sper ca ma ierta.
"Te rog, vin-o dupa mine'' spun.
Cad la pamant lasand lacrimile sa curga.
Noi chiar ne-am intalnit in cimitirul asta.Veneam la bunica la mormant meréu si el mergea la frateleau ce murise de cancer.Apoi am aflat ca eram la acelasi liceu.
YOU ARE READING
Awakened at midnight.
Fanfiction''Intr-o zi vei realiza ca iti este frica de mine si vei pleca'' zice el. ''Intr-o zi vei realiza ca locul meu este langa tine'' zice ea. ''Esti a mea, nu esti langa mine'' zice el. Criminal, posesiv si periculos sunt singurele cuvinte ce il descriu...
