△ Si simtea cum sangele ce-i trece prin vene isi pierdea din culoare asa cum cearcanele de sub ochii ei sticlosi deveneau mai intense, se temea de ce avea sa urmeze, dar isi astepta milostiva soarta, constienta de faptul ca si-o crease singura, atrase nostalgia asupra ei prea devreme, poate ca era prea tanara pentru a fi asa trista.
Se invatase singura cum sa controleze haosul, dar nu fusese capabila sa-si controleze universul. Universul a carui ziduri se prabuseau incet lasand in urma fum si praf. Iar cand zidurile au fost distruse, lasand in urma trupul fragil, atunci si ea, precum raul isi ingheata apele pe timpul iernii,. isi pregatii si mai apoi astepta soarta. △
Era o regina. Stia asta, toti stiau
Dar din pacate pentru ea, titilul ii aducea totul, dar nu ceea ce vroia. Ea dorea sa conduca, oh cat de mult dorea asta. Dar era in natura ei sa doreasca ce nu poate avea.
Disperarea o aduse in pragul agoniei, iar agonia nu facea decat sa-i pompeze sangele prin vene, o facea sa se simta vie, acel sentiment de distrugere interioara ii dadea satisfactie.
Premiul era aproape dar victoria vine cu erori, erori umane care nu pot fi reparate.
"Devenise o conducatoare. Dar in timp isi daduse seama ca nu va niciodata una adevarata"
