O vara alaturi de One Direction(Niall Horan FanFic)

Secretul!

M-am intors cu fata spre Niall. Avea o fata atit de perfecta, dar stai ce tot spun eu aici, de abia daca il cunosc.Simteam cum incep sa ma inrosesc. Stateam si ne uitam ca doi prosti unul la altul pina cind Niall si-a scuturat capul si mi-a multumit pentru ajutor.

Am dat din cap afirmativ si am iesit din camera.Ei bine, se pare ca vara asta nu va fi chiar atit de plictisitoare. Am plecat spre camera mea, iar cum am intrat m-am indreptat spre laptop si am sunat-o pe prietena mea, Vlada. Mi-a raspuns imediat:

-Hey Becky! Ce faci?

-Ahm....Pai nimic, cred.

-Deci, care-i norocoasa trupa?

Chiar  atunci in camera intra Radu si Harry. Pe bune, oamenii astia nu stiu sa bata la usa?

-Se pare ca nu ati vazut panoul cu "NU INTRATI!"?

-Vezi tu, regulile nu sunt pentru noi. spune Harry, iar mie acum imi vine sa-i dau cu ceva in cap.

-Daca eram dezbracata? intreb eu, iar Radu isi da ochii peste cap.

-Atunci ar fi fost un bonus. spune Harry cu o privire perversa.

-Becky, ce cauta Harry Styles la tine in camera? intreaba Vlada.

O Doamne, am si uitat ca vorbeam cu ea pe skype.

-Da, pai vezi tu, One direction este norocoasa trupa, cum le spui tu.

-Ce? intreaba ea aproape urlind.

-Sa ghicesc, fana de-a noastra? intreaba Harry.

-De fapt nu, doar ca Becky este topita dupa unul din voi. spune ea.

-Stiu, doar ca nu vrea sa ne spuna cine este. spune suparat Harry.

-Ohhh.. si cine credeti ca este?

-De fapt, sunt sigur ca sunt eu! spune Harry, arogant.

-In visele tale Styles! spun eu chicotind.

Atuci in camera intra si ceilalti. 

-Needucatilor! Nu v-a invatat mama sa bateti la usa?

-Nu! spun toti odata.

-ARGHHH!

Incep toti a ride de copilarismul meu. De fapt, nu vad nimic amuzant, dar ce sa spun? Sunt niste needucati, dar totusi niste needucati foarte atragatori, in special Niall.

-Deci..

-Fara deci. spune varmiu.

-Da, da. Deci.. Arghh!  Adica.. Ce va aduce pe toti la mine in camera?

-Am venit sa-ti spunem sa te pregatesti. Mergem la stadion. spune Radu.

-Bine. Puteti pleca.

-Si daca nu vrem? intreaba Harry.

-Atunci te scot cu forta.

-Hahaha, asta-i buna. Si cum crezi tu, ca ma vei scoate "pe mine" cu forta afara?

Atunci scot de sub pat un pistol cu apa si incep sa-i tintesc pe toti cu el, in special pe Harry. Imediat, a sarit ca ars din pat. A deschis usa si au plecat toti alergind din camera.

-Si uite asa, Vlada, se face curatenie de oameni in camera.

A inceput sa rida si sa-mi spuna cit de nebuna am devenit. Imi era dor de ea, de nebuniile care le faceam si de farsele mult cunoscute la scoala. Eram cunoscute ca "surorile explozive", pentru ca de foarte multe ori clasele si laboratoarele de chimie faceau BOOM, doar din cauza noastra.

Deoadata m-am auzit spunind:

-Mi-e dor de surorile explosive. 

-Da, si mie. spune ea trista.

Atuci am auzit strigate de jos. Mi-am luat la revedere de la Vlada si mi-am luat pe mine un tricou de footbal si o pereche de sorti scurti. Am coborit jos, unde se pare ca a avut loc cel de-al 3-lea razboi mondial. Totusi nu am spus nimic si am iesit cu totii pe usa afara.

Baietii au urcat in masina. Se asteptau sa urc si eu, dar eu doar am rinjit la verisorul meu. A fost surprins deodata, apoi mi-a facut cu ochiul si a iesit cu masna din garaj. Baietii au inceput sa protesteze si sa intrebe ce m-a apucat si ce aveam de gind sa fac, dar eu doar rinjeam.

M-am apropiat de cel mai intunecat colt al garajului, unde statea cuminte motocicleta mea. Cei drept numai cuminte nu era, dar acum, plina de praf si cu acel cearsaf negru deasupra, arata inofensiva. M-am apropiat si am luat cearsaful de pe ea. Arata ca intotdeauna. Neagra si cu aripi de foc pe ea. Mi-am pus casca si am iesit din garaj. Se pare cu mult prea iubitul meu verisor nu m-a asteptat. Se temea nu cumva sa-l intrec.

Deodata, tot curajul meu disparuse. Amintirile erau prea puternice, dar totusi le-am facut fata si m-am urcat pe motor. Amintirea bunelului meu decedat ma urmarea peste tot. Mii de amintiri si scene din trecut mi-au impinzit mintea. Le-am ignorat si am dat viata motorului. Cit ai clipi eram deja plecata si nu mai puteam da inapoi. Un nor negru de praf era lasat in urma mea si totusi tot ce aveam eu acum in cap erau amintirile, dar adrenalina le intrecea pe toate.

Toate gindurile mele erau intr-o parte intunecata a mintii mele. Nu stiu cit timp trecuse sau cite secunde, dar cert era ca ma aflam deja pe stadion, unde masina baietilor era parcata. Toate capetele au fost indreptate spre mine, chiar si cele a baietilor. Pe fetele tuturor puteai observa cu usurinta uimirea. Am coborit de pe motor si m-am indreptat spre baieti.

-Se pare ca Demonita s-a intors?

Ok. Stiu ca nu am postat de foarte, foarte mult timp, dar sa fiu sincera eram si in pana de idei. OK, deci intrebarea este cine vrea dedicatie la acest capitol? Sau capitolele trecute? Doar scrieti ce capitol si daca nu pot sa va pun anume la acel capitol, va promit ca va pun numaidecit la altul. Kisses :))))))))