J-Different [ Harry Styles F.F. ]

10. Solitara

Nu imi venea sa cred ceea ce tocmai am auzit. Tarfa asta nu s-a gandit deloc ca Jenna putea sa moara chiar, putea sa pateasca multe si se gandeste doar la ea. Doamne, nu pot sa cred cat de.. proasta e! 

Acceleratia era destul de mult apasata de talpa piciorului meu drept. Am oprit in fata casei lui Louis. Spatele meu era indreptat si la o mica distanta de spatarul scaunului, iar degetele imi sunt stranse in jurul volanului din piele neagra.

Privirea imi era fixata inainte, niciunde. Visam cu ochii deschisi. De ce ma implic eu asa mult in situatia Jennei? Cred ca... cred ca incep sa .. NU! Fetele cuminti sunt plictisitoare si Jenna e cea de care radeam acum cateva luni. Nu are niciun sens si exista doar o sansa sa aflu daca o ceea-ce-nu-fac sau nu.  Trebuie doar sa prind ocazia.

Am coborat din masina, ducandu-ma spre usa de la intrare, unde am apasat pe butonul ce il anunta pe Louis ca e cineva la usa. Imi deschide usa, iar zambetul lui mare si stralucitor ma face sa ii zambesc la randul meu, intrand in casa si simtindu-ma din ce in ce mai linistit.

Jenna's P.O.V.

Mai e jumatate de ora si ora de arte plastice, asa cum ne spune profesoara, se va termina si cam intr-o ora o sa fiu acasa, in cada, facand o baie lunga relaxanta. Imi alung gandul acesta cand profesoara McGregg ne povesteste cat de frumos se juca pisica ei cu un tablou de-al ei. E amuzant uneori, ne-a povestit odata ca a fugit de acasa la 17 ani pentru ca parintii ei nu erau de acord cu fostul ei sot. Are parul lung, pana la solduri, vopsit blond si foarte bogat.

Imi aplec privirea spre foaia de pe banca mea. Nu desenasem nimic, tema era la alegere. Tema cea mai grea! Nu stiam ce sa desenez, asa ca m-am apucat sa desenez niste linii la nimereala. La sfarsit semana cu.. niste linii desenate la nimereala. 

Pentru ca Darcy a plecat cu o ora mai devreme, ma duceam acasa singura, pe jos. In timp ce mergeam, atenta la un baiat inalt si dragut, brunet si cu o geanta agatata de umarul lui. 

Mi-am dat parul pe spate si mi-am asezat pe fata un mic zambet, activandu-mi fata adorabila. Merg mai increzatoare in fata cand, deodata, in fata mea, chiar pe trecerea pe care trebuia sa traversez, o masina alba opreste brusc cu o frana fortata. 

Ma opresc speriata, iar geamul fumuriu de pe partea dreapta se lasa in jos, lasandu-ma sa vad baiatul frumos de la volan. Cretul de la volan isi dezvaluie dintii albi,facand ca contrastul dintre pielea bronzata si albul dintilor sa ma innebuneasca. Imi zambeste bucuros,ca un copil. Ma uit serioasa la el, desi mai mult il admiram. Inghit in sec atunci cand vad ca se intinde sa deschida portiera, iar muschii de la mana i se incordeaza si tatuajele i se vad tot mai accentuate, in masina fiind mai intuneric. Ma dau doi pasi in spate, pentru  a face loc portierei sa se deschida mai larg.

-Urca! ma indeamna Harry, insa o parte din mine nu voia sa urce. Partea aia cu maximum de orgoliu, care era suparata pe Harry pentru un motiv prostesc, desigur.

Mi-am intors privirea sa vad unde e baiatul frumos, insa disparuse. Probabil a mers pe alta straduta. L-am pierdut si pe el.

Doar stateam pe bordura ca o statuie, cu mainile in san, uitandu-ma la Harry incercand sa fiu serioasa. Bufni in ras si imi pierdusem din incredere. Imi las usor privirea in jos verificandu-mi vestimentatia, insa nu asta era problema. Problema era ca tocmai calcasem intr-un cadou lasat de un caine. Uite de-asta urasc eu cainii. Mi-am ridicat scarbita piciorul stang, indreptandu-ma spre marginea cu gazon a trotuarului. 

Dupa ce am fost sigura ca am inlaturat mare parte din materialele fecale de pe talpa adidasului meu, m-am intors spre masina lui Harry si m-am trantit pe scaunul din dreapta. Harry inca se amuza pe seama mea si a continuat asa pana cand am ajuns acasa.