Lasa-mi inima sa navigheze

Capitolul 19

Perspectivă Kadir

-Spune-mi ca asta e o glumă,Heiner!spun
-Ce glumă sa fie?Harta e distrusă.
-Din cauza ta!Tu ai vărsat nenorocita aia de  cafea pe ea.Dacă nu te-aş cunoaşte,aş spune ca eşti indrăgostit.
Izbucneşte intr-un râs contagios si rad si eu.
-Tocmai de asta,nu mă voi indragosti niciodată!Femeile sunt doar pentru distracție.
-Niciodata sa nu spui niciodata,prietene!Nu ştii cand iubirea te loveşte ca un boomerang.
-Chiar aşa,domnule Aksoz.Ce treaba ai cu puştoaica aia cu şuvițe?
-Imi e mai folositoare decat ai crede.
-Imi dau seama!spune sorbind din altă cafea.Kadir,ai grijă ce faci!Boşorogul de comandant nu iartă prea multe.
-Stai liniştit,Heiner!Cand am facut eu vreun lucru greşit?
Rade si scoate altă harta din sertar.
-Avem ceva treabă!
-Ar trebui să te las pe tine sa trasezi tot.
-N-ai indrazni!spune razand.Hai,omule!Doar iubeai sa faci in facultate.

***
-Uită-te la ăla!Nici măcar nu poate să facă flotari cum trebuie.
O caut cu privirea pe Ayla si o gasesc atentă discursului profesorului Harun.Zambesc si imi dau seama ca fata asta e atat de curajoasă si ambitioasa incat nimic si nimeni nu a putut s-o facă să renunțe la visul ei.Chiar nici eu.
-Să va ajut,domnule profesor?il intreb eu
-Kadir,viteazule!Incercam să le explic fetelor cum stă treaba cu arborada.
Ayla se uita in larg si  se pare ca prezenta mea nu este simtită de catre ea.
-Să vedem cum se vor descurca cadeții cand vor urca arborada.
-Intr-adevar!Fetelor,vă rog sa mergeți in clasa de studiu.Toti cadeții se vor strange pentru cursuri in curand.
Ayla se grăbeşte sa plece si eu pufnesc neputincios.O urmăresc si o văd ducandu-se in cameră pentru a-si lua notitele,apoi se duce spre clasă.Afară sprijinit de scari,Heiner fumează lejer dintr-un trabuc.
-Ahoy,căpitane!mă saluta
-Heiner!il spun si ma adresez cu salutul specific marinăresc.
-Se apropie o furtună.In curand,va trebui să ne pregatim.Săracii cadeți,din primele zile au prins furtuna. spune  el cu accentul lui german.
La inceput ii detestam accentul,dar in timp m-am obişnuit cu el.
-Profesorii ii invată ce trebuie,indiferent de vreme.
-Te vad ingandurat,freund.Care-i problema?spune el trăgand cu patos din trabuc.
-N-am nicio problemă.Dorul de casă deja si-a facut aparitia. Mint eu
-Riscul meseriei.
Ma ridic si ii spun:
-Hai sa verificam motoarele.
Nu facem doi paşi pentru că Ayla vine grabită spre noi si mai bine spus,il priveşte fix pe Heiner si ii se adreseaza doar lui.
Sunt invizibil?Se preface ca nu ma vede?La dracu,ma ignoră?Nu.Nu se poate aşa ceva.
-Unde este biroul domnului profesor Harun?
-De ce intrebi asta?spune Heiner
-Mi-a spus să va intreb unde este si să mă insoțiti catre biroul sau pentru a lua trusa de ajutor si cateva acte.
-Ce s-a intamplat?spun eu
Ea se uita incontinuu la Heiner si nu baga in seama intrebarea mea.
-A avut un mic accident la mână cand voia sa ne arate cum trebuie tăiate niste fire de siguranță,domnule Heiner.
-Te conduc eu!spun enervat pana la culme.
-Nu,multumesc!Nu e nevoie.Am mai multă incredere in căpitanul Heiner.
Si asta a fost picatura care a umplut paharul.Trec nervos pe langa ea,aprope impingand-o in peretele din spatele ei si număr pana la 10 sa ma calmez.Nu face vreo scena in fața lui Heiner,Kadir.
Intru in biroul meu si trantesc uşa atat de tare incat cateva tablouri cad pe podea.Cel mai dureros lucru din partea ei e sa mă ignore.Si mai josnic e faptul că il vrea pe Heiner in locul meu.Imi incrucişez bratele la piept si privesc prin geamul rotund marea involburată.
O să ma liniştesc pe moment si o sa fac ce ştiu eu mai bine.

***

-A sosit momentul!Prima urcare a voastră in arboradă.Trebuie să urcați cat mai sus.Exercițiul este destul de dificil,cel mai inalt punct este de 44 de metri.Cine se ofera primul?spune Heiner.
Da,cu sigurantă se va oferi cineva sa urce pe nenorocirea aia.Cand am fost anul 1,am ajuns pana la 15 metri si aproape am leşinat cand am vazut ca nava se invarte cu mine.
-Eu!spune Ayla si eu ma intorc instant spre ea.Nu fetito,nu vrei asta!Incerc sa o fac se se uite la mine cat mai subtil dar ea zambeşte catre Heiner.
-Cea mai curajoasă fata de pe nava aceasta.Daca asta iti e dorinta,o vom indeplini.Mehmet,ajut-o să se echipeze.
Ayla..nu aveai tu rău de inălțime?O idee imi trece prin cap si zambesc.Mă apropii de urechea ei si spun:
-Sper sa ajungi cel mai sus.44 m.Doar nu te doboară cativa metri,nu-i aşa micuto?Ce vorbesc aici...ti-e frică,ti-e atat de frică incat nici nu vrei sa urci.Nu ai să poti sa urci pana sus,esti prea slabă pentru asta.
Mă departez zambind si o vad roşie de nervi la față.Perfect!Acum o să incerce din răsputeri sa imi demonstreze contrariul.Hai sa te vedem curajoaso,cat poti sa urci.Ceea ce nu işi da seama ea,e că işi va face rau din cauza mea.
O văd urcand repede si ma incrunt cand o vad ca nu se opreşte.La 25 de metri,se opreşte se uita in jos si se albeste la fată.Zambesc si o vad pierzandu-si echilibrul dar revine inapoi pe picioare agatandu-se de sforile grele.Se opreşte  si se uita la palmele ei.Se prinde puternic de sfori si isi strange pleoapele.
-Ajutati-o sa coboare acum!urlu turbat.Aproape leşina!strig.Ayla coboară singură,incet si cu o privire tristă.
-Domnisoara te felicit pentru curajul tau!
-Imi pare rau ca nu am putut sa mai urc..chiar voiam sa ajung la 44 m.
Ce zice nebuna asta?urlu eu in minte.
Se scuză si pleacă la baie,iar eu mă duc după ea.Se aseaza langa chiuvetă si incepe sa plangă.La naiba,nu voiam sa se intample asta.Sunt un prost.
Işi priveşte mainile pline de sange si incepe sa planga si sa susure de durere in acelaşi timp.
-Ayla!spun eu iar ea plange si mai tare.Inima mi se rupe in mii de bucatele.Palmele ii sunt crestate de răni sangeroase din cauza mea.