Cu sufletele la vedere

Am iubit

Am iubit cândva mai mult decât m-am iubit pe mine. Acum nu mai e la fel, dar amintirile tot acolo sunt, în suflet. Am iubit fiecare om pe care sufletul meu îl considera ca pe o nevoie, de a vedea, de a simți, de a-i vorbi.

Am iubit felul lor de a-mi vorbi.
Am iubit felul lor de a privi.
Am iubit felul lor de a glumi.
Am iubit felul lor de a-mi zâmbi.
Am iubit felul lor de a fii.

  " Să iubești așa cum îți dorești să fii iubit la rândul tău. "

  Vorba asta e chiar bună, chiar de folos. Întotdeauna am apreciat iubirea pe care mi-au oferit-o alții și am încercat să ofer la fel și eu, sau poate chiar mai mult. Am iubit și anotimpurile care-mi aduceau oameni, fie buni sau răi, fie mascați sau cu sufletele la vedere. Am iubit și ploaia și ninsoarea și razele soarelui și norii. Și vara ce-mi încălzea nu numai corpul, ci și sufletul. Și iarna ce-mi îngheța mâinile ce urmau a fii încălzite de alte mâini, ale lui.

Despre el
  Am iubit atât de mult fiecare parte a lui.
  Am iubit atât de mult defectele lui.
  Am iubit atât de mult zâmbetul lui.
  Am iubit atât de mult râsul lui.
  Am iubit atât de mult iubirea lui.
  Iubesc acum, și voi iubi mereu inima lui caldă și primitoare.
  Iubesc acum și voi iubi mereu mâinile lui calde.
  Iubesc acum și voi iubi mereu brațele lui în jurul meu.
  Iubesc acum și voi iubi mereu sinceritatea lui.
  Iubesc acum și voi iubi mereu șoaptele lui.
  Iubesc acum și voi iubi mereu ochii lui, gura lui, nasul lui, vocea lui.