THE WAR: ORIGINS

Prolog

Puteri copleşitoare şi un trecut înfiorător, iar acum prezentul urmărit de blestemul celor de la care a pornit totul.

Trecutul se afla în război, viitorul, iar prezentul... Ei bine, nu chiar. În prezent persista o pace sinistră cu miros de cadavre. Însă totul avea să dispară; Lucy şi Hera aveau să se trezească curând din letargia unei vieți fără griji - deşi notorie, mai mult decât suficientă pentru cele două - aproape... Perfectă. Acea lume care se nărui în mai puțin de o secundă.

Bărbatul ce poseda abisul în priviri. Înalt, brunet, elegant şi bine făcut - regal - aşa cum constata de fiecare dată Lucy.

A fost nevoie de o singură vizită la castel şi de o singură privire a lui ca totul să se împrăştie precum cioburile unei vaze sparte.

- Te rog. Șopti brunetul, încleştând pumnii pe lângă corp.

Permise unei singure lacrimi să cadă pe obrajii lui stacoji, dar a fost îndeajuns pentru celelalte să-şi facă loc prin colțurile ochilor şi să preia controlul.

- Şi eu am făcut-o. Zâmbi roşcata printre lacrimi. Mult.

Îşi trase mâna dintr-a lui şi se întoarse către porțile castelului, ridicând privirea spre cerul înstelat.

- Obligat, nu-i aşa? zâmbi ironic Lucy şi inspiră ca pe un drog aerul rece al nopții, oftând.

Brunetul îşi lăsă capul greu în față, având impresia că o să cadă de pe umeri sub presiunea situației deplorabile în care se afla, apoi şopti un "da" sugrumat şi demn de milă.

Lucy suspină încet, spărgând liniştea nopții şi lăsă o ultimă lacrimă să-i alunece pe bărbie, apoi se înconjură de o lumină slabă şi zbură spre înaltul cerului, lăsându-l să se zbată între nemurire şi abisul uitării.