ESTHER & CAYDEN (Completă) - Slăbiciunea Mea Ești Tu #1

17. Cayden

În mijlocul peşterii lupoaica Magadalena stătea în picioare in forma lupului. Mâinile ei erau deschise într-o invitație spre toți cei care îş găseau acum locuri prin peşteră.
Tata mă impinse uşor cu botul şi mă lăsă în peşteră de unul singur. El plecase.
Mi-am ocupat locul lângă Esther. Amândoi formam o pată de alb în masa de blănuri brune, roşcate, negre, gri.

--Bine ați venit, dragii mei, numele meu e Magdalena şi sunt Omega de Saor, în această seară vă invit să împărtăşiți cu mine exaltarea trăirii. Vom învăța despre traiul lupului şi ce mai bune exemple dacă nu legendele ce ne întemeiază întreaga cultură.

Îşi deschide brațele mai larg decât erau înainte deschise. Fumul cărbunilor îmi amorțeşte simțurile şi mă face să o ascult cu atenție. Omega de Saor îşi lasă bărbia în piept şi cu un suspin începe şi spune:

,,Mai demult în vremuri întunecate cu izvoare secate trăiau oameni pe marginea marii câmpi.
Iar mâncarea era puțină şi pământul neroditor.

Copii mureau, iar femeile țipau în jale, bărbații erau înghițiți în mare și rupți în bucăți de fiarele pe care le vânau.

Într-o zi, Romaia, s-a trezit dintr-o visare trimisă chiar de la Zeul Soare. In visarea aceasta i s-a arătat un tărâm verde îmbelşugat cu ape pline si iarba deasă cu animale grase si ploi puține.

Romaia le-a spus oamenilor despre aceasta, dar unii nu au crezut-o. Iar ea nu avea răbdare.
Romaia era curajoasă, tocmai pentru că era fricoasă.
Ii era frică de lumea în care va veni copilaşul din pântecele ei.

Aşa că a ridicat oamenii de la tabăra ei si le-a spus să o urmeze.
Iar cum ei aveau încredere în ea şi bărbatul ei, ei au urmat-o.
Cale lungă au bătut şi drum primejdios au străbătut.
Căci au murit şi copil si femeie şi bărbat din banda lor.

Dar Romaia nu a pus îndoială în cuvântul Zeului Soare şi cu o mâna pe pântec şi una de-a dreapta bărbatului ei, urmase drumul tot înainte.
Cu credință au mers înainte pe drumul arătat.
Şi în fața lor iaca s-a arătat tărâm de basm. Iar oamenii s-au bucurat mult. Zâmbete au avut si plânsete de bucurie.
Dar într-o zi, când Romaia avea burta mare, un copil ieşise în pădure și nu se mai întoarse.
A doua zi altul a fost luat, iar în a treia patru alți au fost găsiți cu picioarele zdrobite si ochii scobiți.

Ținuturile erau locuite de creaturi înaripate, cu aripi tăioase şi asemănare de om.
Ii păcălise zeul Soare şi îi aduse ca mâncare pentru copii Lui odioşi.

Romaia văzând aceasta cu lacrimi de mamă şi de căpetenie a plâns îndurare în față Mumei Luna.
Luna ce lumină dă în timpurile cele mai întunecate.
Iar Muma Luna i-a înțeles durerea şi i-a spus că din pântecele ei va sosi salvarea, iar acea salvare, va fi băiatul ei şi se va numi Saor.

Dar Romaia nu a înțeles acestea, iar durerea si supărarea îi suflaseră viața din trupul ei, pe patul naşterii.

A auzit primul strigăt al lui Saor înainte să se stingă.
Tatăl lui Saor îndurereat şi-a strâns bebeluşul in brațe şi a plâns deasupra frumoasei Romaia.

Şi cum îl ținea în brațe, Saor s-a preschimbat din trup de om în trup de lupuşor, iar tatăl a înțeles că e o minune trimisă de la Muma Lună, si le-a arătat şi celorlați oameni, iar ei i s-au inchinat şi i-au sărutat obrajii.
Iar Saor a crescut mare.

Repede s-a învoinicit si viteaz s-a făcut era frumos iar oamenii îl iubeau.
Dar o boală îl lovise în inimă, o boala a tristeții a căutarii, o boală care spuneau oamenii că venea de la Romaia prin sânge.
El vâna creaturile, copii soarelui şi îi rupea cu dinții lui masivi.
Il numeau erou oamenii şi îl urmau întru toate, dar nestăvilită era inima lui şi durerea cu atât mai mare.

-Tată eu nu mai pot, plec, spuse acesta într-un timp către tatăl său.

Drumul îl chema, o călătorie lungă îl aştepta.
Iar Saor a fugit pe drumul pe care mama lui il aduse cu atâția ani in urmă, și a căutat ce căuta până ce a găsit-o într-un sat de oameni de la marginea mării.

Paima se numea ea ce ii vorbea din suflet, iar Saor a găsit o nouă suflare asemănătoare lui în Paima.
Sufletele lor s-au găsit si a fost veselie si bucurie când Saor s-a intors acasă cu Paima.
Se iubeau cum nu a mai fost până atunci iubire.
Dar Zeul Soare s-a tras cu fața dinspre Saor şi oamenii lui.
Zăpada s-a lăsat şi munții au înghețat, fără căldura soarelui frigul îi vâna şi îi urmărea.
Paima ştia multe, căci ea era cea care a pus muntele cel mai groaznic să fie săpat. Paima era înțeleaptă și știa că de adâncul pământului Zeul Soarelui se teme, iar copii lui nu vor îndrăzni să pătrundă.

Peşteri s-au săpat și oamenii Romaiei au avut unde să stea si să trăiască.
Iar din Paima și Saor un copil s-a nascut, apoi altul si au răpus creaturile soarelui, ,,kalu" pe limba celor de atunci. Kalu ce atacau cu nemiluita cei născuți din Paima și Saor.
Însă au descoperit că acesti kalu nu sunt ceea ce par, dar asta e o poveste pentru altădată"

Zâmbetul Magadalenei ne trezise din orice transa eram îngropați. M-am apropiat mai mult de Esther.

,,Pentru ca mi-e frig" îmi spun, privindu-i forma încolăcită si ochii visatori.