Fiul lui Poseidon

Ziua care mi-a distrus viaţa

  Îţi zic de acum:dacă citind cartea asta crezi că vei ajunge in situaţia mea,închide-o imediat.Îţi zic din experienţă,NU vrei să ajungi ca mine.
  Dacă o consideri pură ficţiune,ei bine,să începem.
  Viaţa mea s-a dus pe apa sâmbetei în ziua în care mi-am înţepat profa de algebră cu o furculiţă de 2 metri.
  Ziua a început normal.M-am trezit de pe podeaua apartamentului cu dureri de cap.Apoi m-am uitat in jur.Totul era făcut praf.Mobilă zgâriată,pereţi mânjiţi cu mâncare,podea găurită....Ştiu ce vă trece prin cap:am încurcat-o.Ar fi aşa dacă ar avea cine să mă certe.Exact...sunt orfan.Nu vreau să îmi plângeţi de milă,nu e astă scopul cărţii.Tot ce trebuie să ştiţi e ca ai mei au murit într-un accident de avion.
  Aşa deci,să continuam.Am plecat spre şcoală.Nu stau departe de şcoală.La vreo 10 minute.Şi şcoala şi casa mea erau în pustietate.Singura urma de viaţă cu care puteam interacţiona de-a lungul drumului era casa unui pescar bătrân.Acesta stătea pe veranda non-stop şi privea oceanul.
  -Ai grijă,O'Conner,ei ştiu a cui eşti.Ştiu ce periculos eşti şi nu vor sta cu mâinile în sân.Asculta tu la mine,a mormait bătranul când am trecut pe langă el.
  Ăsta a fost primul semn că ziua nu va fi normală.L-am mai auzit pe bătrân vorbind singur,dar niciodată nu mi s-a adresat direct.Am grăbit pasul până la şcoală.
  Am întrat în clasă şi o bilă de hartie amestecată cu flegmă m-a lovit între ochi.Nişte băieţi au râs ca proştii(de parca nu ar fi).M-am aşezat lăngâ Grover,singurul baiat cu care mă înţelegeam.De fapt,singurul meu prieten.
  -Neatza,a zis el voios ca întotdeauna.
  -Salut,am răspuns.
  Apoi doamna de algebra a intrat în clasă.Ca de obicei,nu ne-a salutat,ci pur şi simplu s-a aşezat la catedra şi a deschis catalogul.
  -O'Conner,a zis într-un târziu.La tablă.
  Perfect.Nu învaţasem absolut nimic.Am deschis tabla si ecuaţia era deja pregatită.Am luat creta în mâna care îmi tremura.
  -Poţi fi mai fricos de atât?a întrebat cineva.
  -Dar tu poţi fi mai prost de atăt?am urlat.
  Profa m-a privit înţepător.
  -Detenţie,a zis ea cu zâmbetul pe buze.

*

  Am intrat in sala de detenţie fără niciun chef de viaţă.Nu era prima oară când ajungeam aici.M-am aşezat în bancă şi am trântit ghiozdanul pe jos.Profa a venit abia după vreo 20 de minute.Ca şi cum nu aş fi acolo,s-a pus la catedră şi a aprins telefonul la un film de comedie.Cred ca era unul bun pentru ca râdea non-stop.Avea un râs strident,metalic.După 30 de minute,a închis telefonul şi a pus picioarele le catedră.A scos un ziar din geantă şi am crezut că înnebunesc.Pentru căteva secunde,am văzut un cap de om,cu ochii daţi peste cap ieşind din geantă.Apoi profa a închis geanta.
  -Cât credeai că vei rezista?a întrebat rânjind.Credeai ca vei trăi printre muritori fără să fii....remarcat??Nu,nu,nu,ei te-au simţit.
  Ei,mi-am zis în gând.Termenul ăsta fusese şi de pescarul nebun.
  -Nu ştiu cine sunt ei....am reuşit să zic.
  -Nu încerca să minţi,pui de zeu.Te-am simţit de la o poştă.Sper că ţi-a plăcut lumea muritorilor.Promit să te vizitez în Infern.
  Profa a răsturnat catedra şi s-a ridicat în picioare.Hainele au început să îi fumege şi i-am văzut pielea neagră blănoasă.Ce era porcăria asta? 
   Unghile frumos făcute au devenit gheare de 15cm.Aripi uriaşe i-au ţâşnit din spate.
  Am făcut cel mai logic lucru:am luat-o la fugă.Am ieşit pe coridor.Din celalat capăt al holului s-a auzit:
  -Scott!!
  Grover venea spre mine.
  -Omule,am zis,profa e....e...
  -Ştiu,a zis, o Furie.Îţi explic mai târziu.Acum hai să ne cărăm.
  Furia a ieşit din clasă şi a sărit spre mine.
  -Prinde,a zis Grover aruncandu-mi un pix.
  Ce naiba să fac eu cu el?Dar....spre marea mea surprindere,nu ţineam un pix în mână.Ci o furca de 2 metri.Am îndreptat tăişul spre Furie şi am închis ochii.S-a auzit un ţipăt.Acolo unde trebuia să fie o Furie agitată,era un morman de praf.

  Vi-a placut capitolul?Comentarii.