Până la ultima suflare

Eva

- Vrei să te duc eu, iubito? aud vocea subțire venind din capul scărilor. 

- Nu, mamă. Sunt gata imediat, nu o să întârzii.

Îmi arunc o eșarfă la gât și ies grăbită din cameră, zăresc în trecere poza tatei de pe birou și fulgerător mă gândesc cât de mult a trecut de când nu am mai vorbit. 

O găsesc pe mama luând micul-dejun și citind ziarul, îmi zâmbește cald și îmi face semn cu capul spre scaunul de lângă ea. Mă așez dorind mai mult să aflu dacă are vești de la tata, decât să mănânc. 

- Mănâncă, Eva. Trebuie să fii bine pentru astăzi, doar n-ai uitat, nu-i așa?

- Cum să uit? Sper să intru în echipă, îmi doresc mult, mai ales că e ultimul an.  Fără să aștept un răspuns mă grăbesc să schimb subiectul, reușesc destul de bine, având în vedere că mama era atentă și chiar își dorea să vorbească despre posibila mea intrare în echipa de tenis. Doar că eu nu...fac asta doar pentru ea și chiar dacă o mint, nu pot să o dezamăgesc. Își dorește prea mult.

- Știi ceva de tata? Când aude, mâncarea parcă i se oprește în gât. Își dorește să nu vorbească despre asta. Știe că a fost alegerea lui să plece și nu s-a opus. Plecarea asta ne-a distanțat atât de mult încât vorbim doar o dată pe săptămână, de cele mai multe ori nici atunci. Iar acum, nu am vorbit de mai bine de 3 saptămâni. 

- Încă nu, scumpo. L-am sunat ieri dar nu a răspuns. Probabil o să sune zilele astea, poate e ocupat. 

- De fiecare dată când noi am încercat să luăm legătura cu el, a fost ocupat. Mereu e ocupat. Chiar nu poate să își găseasca puțin timp liber? îmi evită privirea și își caută așa cum s-ar spune, cuvintele potrivite.

- Știi foarte bine ce înseamnă afacerile pentru el, Eva. Nu îți face griji, o să sune. Haide acum, că se face târziu.

- Bine, plec. Mă ridic de la masă privind-o în continuare pe mama. Ar trebui să mă îngrijoreze privirea ei? Faptul că refuză să se uite la mine când vorbim despre tata înseamnă că ascunde ceva sau doar se simte la fel ca și mine? Mă duc la ea și o îmbrățișez.

- Succes la proba, să fii cea mai bună! 

- Așa va fi.

E aproape de ora 1, mă îndrept spre vestiar ca să mă pregătesc pentru probă.  Fetele mi-au spus că vor fi deja pe teren, așa că ne vom vedea în scurt timp. Păcat că nu pot purta brățara mea norocoasă, poate mi-ar fi de mai mult ajutor. 

Ajung repede si sunt printre primii, probabil pentru ca e încă devreme; le văd pe Lily și Tracy vorbind cu un grup de juniori din echipa de fotbal, celelalte fete se încălzesc în partea stangă a terenului, iar băieții în cea dreaptă. Poate că nu e o idee așa bună ca probele de fotbal și cele de tenis să fie în aceeași zi, mă simt stânjenită să fac asta cu atâta lume în jur. De fapt, ce spun eu? O să mă simt așa mereu, indiferent dacă e doar o probă sau un simplu joc..

- Ești așa sexy în echipamentul ăsta! 

- Mai taci, parcă ai fi Jason, spune Tracy și se încruntă la Lily.
  Mă întorc și le văd venind, le zâmbesc și ele fac la fel.

- Chiar el, spun râzând. Dacă nu se termină mai repede, o să înnebunesc.

- Nu te grăbi atunci, mai sunt câteva minute.

- Știti ce am aflat? iar ochii lui Tracy se măresc din ce în ce mai mult o data cu nerăbdarea de a ne spune. Va da proba la fotbal un tip nou, cei de la juniori au spus că e bine antrenat, e în ultimul an, s-a transferat din cauza unor probleme.

- Asta sună bine, rânjește Lily și ridică din sprâncene.

- Da, tipi noi, ultimul an...hmm, parcă sună a o poveste de dragoste, chicotesc ușor.

-Toată lumea să vină în față, am un anunț de făcut.  

Vocea antrenorului m-a făcut să tresar, mă îndepărtez de fete și mă apropii de grupul abia format.

- Îmi pare rău, dar probele se amână azi din cauza unor probleme personale. O să vă anunț când se vor relua. 

- Ce bine! O, da, asta... tac când îmi dau seama că gândesc cu voce tare, iar antrenorul mă privește încruntat.  Ăă, mă scuzați, eram cu mintea în altă parte și nu mi-am dat seama. Ce ați spus? Că se amână probele? Ce păcat! Când le vom da?

- O să vă anunț, domnișoară Toler, spune cu asprime. Puteți pleca acum.

Mă întorc veselă cu un mare zâmbet pe față.

- Fetelor!! Ați auzit? Probele se amână.

- Ce bine! Abia poți sta cu noi să îl vedem pe băiatul nou. Sigur e foarte sexy. 

Mă abțin să nu dau ochii peste cap la spusele lui Tracy și încep să râd. Cred că e absorbită total de ideea asta.

- Tot nu pot, spun încet, am test la științe și doar o știți pe doamna Dock.

-Oh. 

- Stați voi și îmi spuneți și mie, bine? Ne vedem.

- Desigur, baftă.

- Pa, Eva, o aud în urma pe Lily.

În sfârșit s-au terminat orele, testul la doamna Dock l-am simțit ca o teroare, sper să trec, căci până acum nu îmi merge prea bine. Lily și Tracy cred că au plecat imediat dupa probe, așa că mă îndrept singură spre casă. 

Îmi amintesc că au apărut  noile reviste eGirls, așa că fac la stânga și intru pe străduța cu papetăria. M-am tot învârtit pe lângă celelalte lucruri timp de o jumătate de oră, apoi m-am dus sa plătesc. Plăcerea a fost a mea când de partea cealaltă a tejghelei, au apărut niște ochi verzi pătruzatori și un zâmbet minunat.

- Bună! Oh, chiar și vocea are un anume accent. 

- Bună! simt că roșesc.

- 2 reviste frumoase pentru o fată frumoasă. Bine, revistele nu știu cât de frumoase sunt, dar de tine nu mă îndoiesc.

Acum chiar roșesc. 

- Face 16 dolari, îmi zâmbește larg și întinde mâna. Poftim restul.

- Mulțumesc! Zâmbește acum sau niciodată. Nu, nu o sa o fac...Ce tot spun, uită-te doar la ochii lui... Îi zâmbesc repede și îmi face cu ochiul. 

Mă grăbesc să ies cât mai repede până nu mă împiedic sau fac vreo tâmpenie.

Ăsta sigur a fost un salut de la revedere. Îmi zâmbesc în sine. Poate că o sa vin pe aici mai des.