Intens

Capitolul 1

   Încă o zi plină. Este în jur de 5 dimineața şi eu nu am dormit deloc. Mi-l şi imaginez pe antrenor zicând "Brian Miller, încă o zi când te prezinți la antrenamente arătând mai rău decât un zombie. Ce e cu tine?"
  Certurile lui mereu mi-i se par fără sens. Intră pe o ureche şi ies afară fără gând de oprire în creierul meu.
  Mă ridic brusc din pat hotărât să ies puțin pe afară. Îmi iau un tricou negru şi o pereche de pantaloni de trenning completând ținuta cu o pereche de adidași.
  Ies din cameră şi cobor scările cu grijă, încercând să nu îmi trezesc familia.
  Cum deschid uşa aerul rece de dimineață mă loveşte. Din instinct îmi duc mâna la ochi ferindu-mă de lumina slabă. Soarele se pregătește încet să răsară.
  Trag uşa după mine şi încep să alerg uşor. După vreo 5 minute de alergat dau de porțile uriașe ale parcului. Intru alergând şi caut cu privirea persoane prin parc. Ochii mi-i se opresc pe o fată îmbrăcată într-o pereche de blugi galbeni şi o bluză la fel de galbenă.
   Mă îndrept spre ea şi mă aşez pe bancă. Nu pare deranjată de ce am făcut şi îşi continuă cartea cu coperți groase şi galbene cum eu nici nu aş fi acolo.

  - Ce dimineață răcoroasă, nu-i aşa? zic încercând să îi atrag atenția, dar nimic.

  Deodată îşi închide cartea şi dă să plece. O prind de mână şi mă ridic.

  - Scuze dacă te-am supărat. Nu asta îmi era intenția. zic şi îi fac semn să ia loc. Îmi pare rău, mai bine aş pleca

  - Chiar este mai rece decât în alte dimineți. Probabil întârzierea soarelui este de vină. zice scurt

  - Probabil. Şi ce te aduce pe aici la ora asta? zic încercând să nu par prea interesat

  - Contează? zice chiar nepăsătoare

  - Eram doar curios. zic puțin surprins de siguranța cu care vorbește

  - Soarele...el mă aduce aici. zice şi culoarea feții i se schimbă.

  Arată atât de diferit. Are un păr şaten împletit atent în două codițe, buze pline destul de palide şi nişte ochi negrii intenşi conturați de nişte ochelari cu ramă neagră.
  Este destul de slăbuță şi mai mică decât mine la înălțime.

  -Şi...cum eşti? zic încercând să mențin firul conversației.

-Sunt mai bine. Ştii cum e să nu îți găseşti locul nicăieri? Probabil cea mai importantă zi din viața mea, va fi când voi afla de ce m-am născut. zice privind în gol

-Glumeşti? În cincisprezece ani de viață ai mei nu a fost zi în care să nu mă gândesc ce rost are să trăiesc. zic şi o linişte deplină se așterne

  Nişte suspine se aud uşor. Plânge. Această ființă atât de diferită plânge. Cine a putut să o rănească?
Îmi duc o mână prin spatele ei şi mi-o aşez pe umărul ei.

  -Linişteşte-te. Totul va fi bine. zic şi o trag mai aproape, iar ea îşi lasă capul pe umărul meu.

  Îsi ridică capul şi mă priveşte în ochi. Este atât de frumoasă.

  -Sunt singură. Eu nu am pe nimeni. Mama şi tata nici nu îşi dau seama că exist. Prietenii m-au lăsat toți. Am suferit mult, dar mereu am încercat să îmi ascund tristețea sub hainele galbene.

   -Acum ai un prieten. Eu sunt Brian. zic şi îi şterg lacrimile

  -Încântată. zice scurt şi îmi zâmbește

  - Nu ai de gând să îmi spui numele tău. zic destul de deranjat

  - Nu prea cred că te-ar interesa. zice încă suspinând

  -De ce ai ales tocmai galbenul? zic curios din fire şi încercând să trec peste faza cu numele

  -Păi eu mereu ies afară când soarele răsare şi merg acasă când apune. El este tot ce am. El îmi dă putere şi viață.

  -Câți ani ai?

  -Contează?zice şi îmi dau seama că întrebarea o deranjează

  -Meh...eu am 15.zic scurt şi aştept ca ea să îmi răspundă

  -Am 12, aproape 13.zice ezitând puțin

  -Intens. zic uimit

  - Poftim !? zice încurcată

  - Intens. Acest cuvânt te definește. Gândeşti atât de intens pentru vârsta ta.zic şi îi zâmbesc

  -Doar m-am maturizat repede. Aşa gândesc eu. Nu sunt deloc aşa cum par. zice şi pleacă fără să mai zică nimic

   Mă ridic de pe bancă şi o parte din mine ar vrea să o urmărească, dar renunț şi plec acasă alergând.
  Ajung repede şi urc în camera mea. Mă trântesc în pat văzând că este abia 6 şi adorm.

\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\
  Ştiu că vara asta nu am prea postat, dar m-am concentrat să îmi îmbunătățesc felul de a scrie. Am citit multe cărți şi mi-am dat seama de greșelile pe care le făceam.
  Sper să vă placă cartea, fiindcă pe mine chiar mă mulțumește.