E joi. E martie.
Ajunge în locul ăla pe care în ultimii doi ani l-a numit acasă. Un bloc din Berceni, la 7 minute de mers de metrou, cu mobilă veche și demodată, dar măcar nu plătește chirie. Își lasă geanta pe podea și se îndreaptă spre sufragerie. Se așază pe jos, cu picioarele întinse și sprijinită de fotoliu.
Așteaptă. În curând trebuie să apară și el.
Se aude cheia în ușă. Intră și mege la baie să se spele pe mâini. Trece pe lângă ea, dar nu spune nimic.
- Nu vrei să vorbim despre asta?!
- Despre ce?
- Despre mesaje! Puteai să îmi spui în față măcar! Vrei să ne despărțim?
- Nu vreau, dar tu ai spus că dacă nu mai stăm împreună ne despărțim.
- Păi, am zis. Nu poți să stai cu cineva doi ani apoi să îi spui că nu vrei să mai stați împreună. E ca un regres al relației!
- Dar asta e, vreau să stau singur. Tu vrei să te măriți și eu credeam că va fi ceva de 6 luni, nu de doi ani jumătate.
- Dar nu am spus că vreau să mă mărit!
- Atunci de ce ai început să gătești?
- Pentru că îmi reproșai asta mereu!
- A, da! Un an de zile nu ai gătit și acum te-a găsit gătitul. E clar ce vrei!
- Am învățat să gătesc pentru că așa ai vrut tu! Și stii ca nu aveam timp. Am lucrat amândoi în același loc, munceam la fel, câștigam la fel! Și după asta mergeam și la master. Efectiv nu am timp.
- Oricum, nu mai vreau să stăm împreună. Vreau să stau iar singur. Nu văd de ce nu am putea fi împreună și așa.
- Pentru că am stat doi ani în aceeași casă! Zi de zi! Cum crezi că va funcționa? Nu înțeleg. Ești sigur că aste vrei?
- Da.
- Te mai întreb o dată: ești sigur?
- Nu mă impresionezi. Da, sunt sigur!
Cu ultima cutie în brațe coboară în scara blocului și pune cheile în cutia poștală.
Pe ecranul telefonului apare o notificare:
Nu am fost îndrăgostit de tine.
