Transformarea

Salut!

Salut , sunt Akira Igatashi și am 17 ani . Am părul alb . 0-0 Știu , foarte ciudat !Anyways , hai la treaba!

.......................................................

Azi mă trezesc și mă duc la baie să ma uit in oglindă.Vad aceeași ochi albaștri verzui privindu-mă și zâmbind.

Dupa ce imi termin rutina ma indrept spre bucatarie si imi mananc cerealele.Acolo o văd pe mama holbandu-se la mine cu o față obosita .

-Știai că tatăl tău sforaie?zice cu un zambet mic pe față dând din spranceană.

-...T_T mmda... Pa , mama mă duc la scoala! spun eu și plec.

-Paaa , fata mea!striga ea .

Ajunsă la școala o caut pe prietena mea si o gasesc cu c*rva clasei.

-Bunaa! A fost tare vara asta! spun eu entuziasmata ca o vad din nou.

-Cine ești tu??se preface ea ca nu ma cunoaște.

-Sunt Akira , cea mai buna prietena a ta... , nu?

-Nu , EVIDENT!!

-Ce....?

-Am stat cu tine din MILA!! Eu nu stau cu ratate !!

-Poftim??!! Spun eu nervoasa , iar apoi ma duc plangand la locul meu știind că mi-am pierdut singurul "prieten".

Dupa cateva minute vine o fata la mine , eu ștergandu-mi lacrimile repede.

-Hei....de ce plangi?spune ea cu o privire ingrijorata pe față .

-N-Nu plâng...spun eu tragandu-mi nasul.

-Scuze , am uitat sa ma prezint , eu sunt Yuki , pe tine cum te cheama?spune ea entuziasmată.

-S-Sunt Akira...spun eu timidă.

Se sună iar ea pleaca la locul ei.In clasa intra profa de geografie de 80 de ani care da numai 10.

Trec orele și trebuie să plecam acasa . Vreau să strang lucrurile dar Yuki mă apucă de mână .

-Vrei să ne facem temele împreună ?spune ea așteptandu-se să refuz.

-Sigur!!Mersi ca stai cu mine!!

Plecăm pe drum și ne ținem de mână ca niște fete normale (nu îmi spune-ți că nu faceți și voi asta).

~Peste 20 de minute~

Ajungem însfarsit acasă.Eram singură acasă în seara aia.Ne punem ghiozdanele lângă ușă ne descalțăm și mergem în camera mea să vorbim

-În camera mea-

Începem să discutăm și observăm că avem destul de multe în comun și așa devenim cele mai bune prietene.După două ore am adormit și ma trezesc de dimineața simțindu-mă privită insistent.

Era Yuki , se uita șocată la mine.

-Ce ? Am ceva pe față? Spun eu și observ că am vocea puțin mai groasă ca înainte.Cred că am racit!

-Ă..Ă...ea era încă șocată.