Exista durere infinita?

Cu ce sa încep ca sa te simți tu bine?

As putea scrie despre noi, dar noi suntem dispăruți printre ruinele apăsătoare ale sortii. As putea sa ți construiesc portretul pe foaie în cuvinte, dar nu te poți asemăna unor cuvinte suflate. Lacrimi de durere cad ușor pe obrazul moale de alta data. Am decis sa scriu despre tine, M, într un loc în care nu as fi vrut. Oare suferinta îi îndepărtează pe oameni de Dumnezeu? Aceeași întrebare adresata la infinit, căutând răspunsul la restul. As putea sa umplu o mare secata de tine cu lacrimile care curg șiroaie. Sentimente sparte, moarte după tine. De ce alegi tăcerea când cuvintele țipă ? Poate sunt prea tristă, poate de asta mă îndepărtezi de inima ta. Frig și cald îmbrățișați ca noi doi, minus cu plus, noaptea cu ziua, moartea cu viața. Mereu mi a plăcut sa scriu despre moarte. Moartea e doar începutul urmării. Exista viața după moarte, exista sufletele care ne așteaptă, exist eu într un colt lipsit de dor. Cascada inimii curge pe pielea ta. Da mi înapoi inima pe care ai jefuit o repede. Tu faci cuvintele sa sune a artă. Tu faci din cearta artă. Tu. Cu dragostea Colosala și Sfâșietoare. Învelită cu toate cuverturile ma ascund de sentimente și ud patul cu apa din ochii mei. Geamul mi e deschis iar întunericul e tot ce mi iese în privire. Doar lumina telefonului dansează în jurul cearcănelor mele. Sunt afectata, rănită. Datorita vouă sunt aici, acum, aproape dimineață și nu am somn. Gânduri de alta data vin pe aripile de vânt ce intra prin deschizătura geamului. Umbrele oarbe se înaltă în inima abisului și nu mai e loc de dragoste. Acum este pace.