Afurisitul si Tocilara//în Curs De Editare//

Cap.12💜

Azi cel mai probabil voi chiuli...merg sa fumez si poate beau si eu o bere...

Orele au trecut...iar eu astept afara sa iasa odata mucosul ila de Rick...

Nici nu iese pe usa ca ii trag un pumn in nas...

-Asta e pentru aseara!

-Wildson!Asta inseamna "buna" din partea ta?

-Neh...spun si ii dau un picior in burta...

-Asta inseamna "buna"!

-Iar asta e pentru ca esti un baiat care crede ca e popular...pacat caci a venit sefu'...si la strivit ca pe un...vierme!spun asta si ii mai dau un pumn...

-Wildston...Wildston...Wildston!
-Si asta e pentru ca esti un tampit...si ii ridic iar apoi ii dau un genunchi in stomac...atunci el a incebut sa scuipe sange...

-Nenorocitule...ti-am spus la petrecere ca te aranjez...oh da ti-am spus asta Nick!

-Ce se intampla aici?

-Cara pleaca de aici!

-Ca sa ce...?Sa vad cum vrei tu sa il bagi in spital!Nici gand!termina de spus si ii dau si ei o palma...

-Derek...nu uita ca eu stiu tot!nici nu stiu cum a reusit sa se tina pe picioare caci i-am dat o bucata buna!

-Oh...da!Am sa rezolv si asta!spun dupa care plec...am o treaba de rezolvat cu Lena...o ultima treaba pe care o voi rezolva cu ea...pentru ca dupa asta,nu o sa ma mai poata santaja!

DIN PERSPECTIVA CAREI

-Esti...ranit!Lasa-ma sa te ajut...

-Bine...imi spune Rick iar apoi incerc sa ii sterg ranile de pe fata...

-Am terminat...

-Multumesc...acum cred ca pot pleca daca vrei pot sa te duc cu masina?

-Neh,prefer mersul pe jos...

-Cum spui tu!

Sincer as fi mers cu el dar voiam un moment singura pentru a reflecta la tocmai ceea ce se intamplase...Nu inteleg!La ce se referea Derek...cu chestiia aia...:

" Am sa rezolv si asta!"

Ce naiba are de gand...?In fine...acum altceva e mai important...Ce simt eu...!

Azi am sa reflectez la ceea ce simt eu cu adevarat si am sa imi acord tot timpul din lume sa rezolv toate chestiile pe care nu le inteleg.

Sunt momente in care stau inchisa in camera mea si nu fac nimic,stau in pat si ma gandesc la persoana mea...la cine sunt eu.

Poate ca pare nebunesc dar chestia asta cu ganditul la:"cine esti tu?" sau "ce fel de persoana esti tu?" pe mine chiar ma ajuta...ma descopar.

Daca eu nu ma cunosc atunci clar nimeni nu o va putea face...Doamne,nici nu mi-am dat seama ca am ajuns acasa.

Urc in camera mea si incui usa.

-Ce simt pentru Derek?...spun dar in soapta...nu vreau sa auda parintii mei...cu toate ca nu prea cred ca sunt acasa...

-Simt ca...simt ca...eu chiar nu stiu...
Cum naiba sa nu stiu...

-Simt ca il plac...!Adica atunci cand am fost la el acasa...si imi saruta gatul simteam cum ma topesc...Oare de ce l-am respins?De ce mereu trebuie sa rationalizez...si nu pot face ce imi spune inima?Ah ce tot spun...?Eu nu pot face nimic ales de inima mea...sunt obisnuita sa rationalizez...Mintea mea va alege mereu...nu este corect!Ah...dar mintea mea alege mereu ce e bine...ce e mai usor.Iar inima alege fix opusul...