Scânteile literaturii

Scânteia FeedbackHunter

1. Librena întreabă: Cred că mai toată lumea de pe Wattpad – și cei cărora sfaturile le ajung pe-o ureche și le ies pe cealaltă, dar și cealaltă categorie – a auzit de FeedbackHunter. Doream să-ți scriu primul nume pe care l-ai avut, dar să mă trăsnească norocul dacă-mi mai aduc aminte cum te numeai la început. Ești unul dintre utilizatorii cu cei mai mulți ani – ca să nu zic în vârstă, deoarece nu sună prea frumos – de pe acest site, și curiozitatea în legătură cu prima întrebare, e și mai mare. Ți-ai descoperit pasiunea pentru scris de dinainte se descoperi acest site, sau acest lucru a venit treptat, după ce ai aflat de Wattpad?

FeedbackHunter răspunde: Cred că primul meu nume a fost MikeDX. În ultimii ani, acesta a fost prima mea opțiune pentru nickname, așa că ăsta cred că a fost primul meu nume. FeedbackHunter este, cu siguranță, un nume de pe Wattpad pe care mulți îl cunosc pentru simplul motiv că l-am avut foarte mult timp. *râde* Pasiunea pentru scris mi-am descoperit-o cu adevărat abia după ce mi-am făcut cont aici. Am mai avut tentative în copilărie, însă maturitatea mea lăsa de dorit în acele vremuri, așa că și originalitatea era inexistentă. Țin minte că la câteva ore după ce mi-am creat contul, am și postat primul capitol din Bloody Me.

*

2. Librena întreabă: Mă pot gândi la posibilitatea ca persoanele ce sunt de mai multă vreme pe aici, au aflat singuri de acest site – acum câțiva ani utilizatorii români erau destul de puțini, așa că, să-ți fi spus o cunoștință de existența lui, nu prea erau șanse. Aceasta este doar o presupunere. Și cum presupunerea mea merge atât de departe, continui să cred că și tu ai aflat de el tot singur. Dar, cum?

FeedbackHunter răspunde: Mie mereu mi-a plăcut să învăț la școală. *se prăpădește de râs* OK, serios acum. Nu eram genul care să fie atent la ore în liceu, sau la cursuri și seminarii în facultate, așa că îmi umpleam timpul cu altceva. Iar acest altceva era cititul. Dacă ar fi fost să se dea premii pentru numărul de cărți beletristice împrumutate de la bibliotecă, aș fi câștigat fără îndoială. Undeva prin anul doi de facultate, căutam O mână de oase de Stephen King, și am găsit-o aici. Apoi am găsit și alte cărți. Eram pe telefon – un Nokia antic, nu mai știu modelul –, și nu știam că e un site de povești și scriitori amatori. Dar când mi-am dat seama de asta, am realizat că nu pierdeam nimic dacă îmi făceam cont. Și cam asta a fost la mine. Dar am citit pe aici cu cel puțin jumătate de an înainte de a-mi face cont, chiar dacă erau mai multe cărți deja publicate.

*

3. Librena întreabă: Uite că această întrebare este destul de interesantă – cel puțin pentru mine, și sunt sigură că și pentru alți utilizatori. Perioada în care ți-ai făcut tu cont este destul de apropiată cu data mea, așa că îmi imaginez că nu ai apucat să scrii foarte multe povești, deoarece, țin minte că ai fost printre primele persoane pe care le-am fanat imediat cum mi-am făcut cont. Știu sigur că prima poveste pe care ți-am citit-o a fost M-am nenorocit, și încă îmi mai aduc aminte că a fost – și încă este – una dintre puținele povești de pe aici, la care am râs cu o poftă uriașă; cred că zilele acestea mă voi apuca să o recitesc. Dar, cu toate acestea, care a fost prima poveste pe care ai scris-o, și cam despre ce era vorba în ea?

FeedbackHunter răspunde: Cam tot ce am scris, se află pe site. Mai am prin laptop una-două idei, dar sunt mult prea înfricoșătoare pentru mine, ca scriitor începător – da, așa mă consider, pentru că asta sunt –, pentru a avea tupeul să mă apuc de ele. Chiar și Răzbunare până la capăt, pe care am început-o de curând, aici va fi mai mult o schiță a ceea ce va fi cu adevărat. Prima poveste începută de mine, este Bloody Me, care, după cum știți, este varianta originală – și creatoare – a Demonii: Secretul. Dar prima poveste terminată este M-am nenorocit. Adevărul este că acum, povestea asta trece printr-o criză de identitate. Acum ceva timp am primit o ofertă de a o publica, dar principala condiție era de a o îmbunătăți. Am început să o editez, pentru că trebuie să recunoaștem, are anumite lacune. Mai am 20 de pagini de pus la punct din ea, după care va mai trece printr-o tură de corectură, însă nu-mi stă deloc mintea la ea. Why? No idea. Poate că îmi e frică să încep. Cert este că atunci când voi pleca pe drumul ăsta, nu vreau să regret nimic.