-Nu mai calc în viața mea in clubul ăsta! Spun nervoasă în timp ce trăgeam ultimul fum din țigara de care chiar aveam nevoie in momentul ăla.
-Nu a fost așa rău..
Am aruncat chiștocul spre Bianca incercând să nu o iau la bătaie.
-Ai avut toată noaptea mâna cuiva in chiloți, normal ca te-ai simțit bine!
-Nu mai fii așa panicată, am scapat de poliție. Inteleg ca nu e Alex aici, dar las-o mai moale!
M-am întors enervata, urmând ca palma mea să facă contact cu fața Biancăi, dar un râs tâmpit m-a oprit la timp.
-Tu de ce râzi?
-Sunteți prea agitate, vreți o pastilă să vă calmanți puțin?
- Eu vreau!
Am oftat și am acceptat fiind convinsă că nu se poate întâmpla ceva mai rau.
- Camelia, ai idee unde sunt Filip și Luis? Ultima oară când i-am văzut erau cu tine.
- Nu știu, dupa a treia linie nu am mai văzut nimic.
- Calmeaza-te, Delia. Au plecat înainte să vină poliția.
Pastila incepuse să își facă efectul, simțind cum toți mușchii din corpul meu se relaxau. Probabil chiar nu aveam de ce să-mi fac griji, sau cel puțin așa credeam. M-am întins pe asfaltul rece lăsându-ma purtata de val. Uitasem aproape tot ce se întâmplase. Cred că pastilele astea sunt prea tari pentru mine.
-Delia, ridică-te acum!
Am inceput sa aud vag zgomotul produs de girofarul unei mașini de poliție. In mod normal m-aș fi căcat pe mine de frica, dar nu puteam să mă panichez să-mi bag pula. În mintea mea totul era normal, și ce dacă venea poliția, și ce daca ne duceau la secție și ne chemau părinții, chiar nu-mi păsa.
Sunetul se auzea din ce în ce mai tare până ce mașina a ajuns în dreptul nostru și doi polițiști destul de aratoși au venit spre noi așteptând probabil o justificare pentru care arătam de parca tocmai fuseserăm abandonate acolo de către niște clienți nu foarte amabili, care iși terminaseră treaba cu noi și apoi ne făcuseră vânt. Singurul lucru de care am fost capabilă în acel moment a fost să mă sprijin de umărul Biancăi și să mă folosesc de cel mai frumos zâmbet al meu, asta merge câteodata cu controlorii din 41 pentru că evident nu dădeam banii pe abonament la RATB când puteam să îmi iau țigări. Nu cred că funcționase prea bine tactica mea deoarece unul dintre polițiști ne făcu semn să urcăm în mașină, ceea ce putea fi tradus și ca "discutăm la secție dar oricum ați dat de dracu". La naiba, chiar nu aveam nevoie de așa ceva. Nimeni nu trebuie să știe ce s-a întâmplat și că eram pe o straduța întunecată la probabil 3 dimineața, drogate si bete. Și prin nimeni mă refer la mama. Singurul lucru "rău" pe care știe că îl fac este fumatul și încă încearcă să mă convingă că nu este bine pentru sănătatea mea și alte rahaturi, dar dacă ar afla asta și-ar ieși complet din minți.
-Mai bine o lăsam pe Bianca să discute puțin cu ei și poate rezolva ceva, spuse Camelia în șoaptă în timp ce ne îngrămădeam pe bancheta din spate a mașinii de poliție.
-Mai bine taci din gură până nu înrăutațim și mai tare situația, ce spui de asta?
Bianca nu părea să aibă prea multe de zis în legătura cu ceea ce spunea Camelia, dar în mod clar nu aș fi lăsat-o să facă asta. Înca mai aveam speranțe că poate iși va revenii la normal, nu știu când a ajuns fata asta așa.
Mașina s-a oprit cu o frână bruscă parca pusă special să zdruncine tot alcoolul din mine. M-am aplecat peste Camelia deschizându-i portiera și nemaiputând să mă controlez mi-am vomitat si mațele.
-Spune-mi te rog că nu ai vomitat pe Nike-urile mele! Doamne daca văd și cea mai mică pată pe ei te omor, jur.
I-am aruncat cea mai urâtă privire a mea și am impins-o ca să coboare odată din mașină, începeam să mă sufoc acolo.
Nici afara nu era mai bine, eram de-abia în nenorocita de lună iulie și simțeam că vara asta nu se mai termină odată. Cu toate că era aproape dimineața, aerul era extrem de sufocant, iar mie îmi era din ce în ce mai rău și tot ce-mi doream era să mă întind undeva și să dorm câteva săptămâni.
I-am urmat pe cei doi înăuntrul secției și am așteptat tensionată pe un scaun destul de incomod să vină cineva și să ne anunțe că ne vor chema părinții și că voi pleca din locul ăsta, în care sper să nu mai ajung prea curând in aceste circumstanțe, și să merg acasă în patul meu confortabil în care să pot să dorm cât mai mult posibil că să întârzii momentul în care o să trebuiască să-i povestesc mamei cum am ajuns în încurcătura asta.
-Ăștia doi par mult prea tineri pentru niște polițiști, spuse Camelia. Pe bune acum, poate putem să remediem problema asta. Bianca, crezi că poți face ceva în privința asta?
-Aș putea încerca.
-Și dacă nu o să funcționeze?Realizați ca vom înrăutăți lucrurile ,da?
-Și dacă funcționează? Lasă-mă să încerc măcar!
Am ridicat din umeri în semn de "faci ce vrei, chiar nu mai am chef să-mi bat capul cu asta". Într-adevăr nu mai aveam niciun chef, eram obosită, simțeam cum capul o să îmi explodeze în curând și am impresia că tocmai acum s-a găsit și nenorocitul de ciclu sa-mi vină pentru că mă durea burta îngrozitor.
-Deci domnișoarelor, sunt nerăbdător să vă aud povestea! Poate îmi puteți explica ce făceați la ora aceasta în situația în care v-am găsit.
Venise doar unul dintre ei, ceea ce era bine. Poate avem puțin noroc și planul fetelor va funcționa.
Bianca s-a apropiat de el punându-și mâna pe brațul său și luându-și privirea de copil inocent începu să-i povestească mai pe ocolite ce s-a întâmplat.
-Noi doar am fost invitate la ziua unui prieten. Și-a făcut-o în Bound. Am băut câteva pahare și ne-a cam luat de cap, apoi am plecat și am încercat să găsim un taxi, dar prietenei mele i s-a făcut rău așa că am lăsat-o să se așeze puțin în speranța că își va reveni. Atâta tot..credeți că puteți face ceva ca să ne ajutați?spuse fluturându-și ferenetic genele mult prea lungi pentru a părea adevărate.
Tipul începu să se fâstâcească rușinat de avansurile deloc subtile ale Biancăi.
-Voi vedea ce pot face, dar oricum nu cred că veți pleca prea curând de aici. Așa că vă puteți face comode pentru cel puțin câteva ore.
Am oftat și am încercat să mă așez mai confortabil pe acel scaun nesuferit, dar fără prea mari rezultate.
-Se ține bine tipul, dacă nu aș fi observat cum îi tremura bărbia m-aș fi îndoit puțin de abilitățile tale de a cucerii bărbații, sincer.
Începuseră amândouă să râdă de parcă nu mai conștientizau unde ne aflam și cât de departe mersese totul. Și dacă stăteam bine să mă gândesc chiar nu -mi dădeam seama cum s-a ajuns la asta. Eram atât de liniștite la început.
