Gardienii

20

        Cu asta se face a 76-a oară când Fip o trânteşte pe salteaua din sala de antrenament. O iubeşte...poate jura, dar de asemenea Maia recunoaşte că e atât de neîndemânatică încât e posibil ca într-o luptă cu cineva se va împiedica de aer.

— Sunt mai frământată decât o cocă... Maia încearcă să zâmbească,  însă un junghi îi  face colţul gurii să se crispeze.

      Fip îşi dă seama că e epuizata la maximum, adevărul era că şi el obosise.

— Trebuie să ştii să te aperi, iar fără »Energie« e sinucidere curată, încearcă el să îi explice, dar ea se sprijină cu mâinile pe genunchi şi încearcă să îşi recapete respiraţia.

    Fip vedea cu ochiul liber că nu putea să mai ridice nici măcar un deget. Se apropie de ea şi o examinează pentru a vedea dacă este rănită...nu s-ar ierta dacă pe corpul ei ar exista o o rană cauzată de el. Îi aranjează o şuviţa rebelă care îi tot venea în ochi şi își lipeşte buzele de ale ei. Maia îi răspunde prompt, dar stângaci.  O trage mai aproape de el. În timp ce sărutul devine mai intens Fip îşi lasă mâna să alunece mai jos de talie, iar ea se retrage.

      Obrajii i se înroșesc imediat, iar înăuntrul lui apare vinovăția. Încă nu știa limitele pe care le avea și nu le avea voie să le încalce. Cu Maia totul era nou.

— Scuze...m-a luat valul. Fip dă să îi explice, dar ea îi zâmbeşte vag şi îl îmbrăţişează.

— Vreau acasă, îi şopteşte uşor la ureche.

         Fip o ridică în aer, oboseala din corpul Maiei era atât de evidentă încât și un minut în plus în picioare ar fi fost un chin pentru ea. Drumul de doar zece minute cu mașina a fot destul pentru Maia să adoarmă liniștită. Pe Fip nu l-a lăsat inima să o trezească atunci când a parcat mașina în fața apartamentului, așa că a încercat să o ducă în brațe până la binecuvântatul pat. Planul aproape îi reușise, dar atunci când încercase să descuie ușa, piciorul maiei a fost lovit de balustrada scărilor. Ochii maiei s-au deschis larg, iar Fip o strânge mai tare la piept.

— Nu e nimic, scuze, fac numai prostii azi...

      Maia neagă din cap încruntată şi îl sărută rapid, apoi se lasă moale în braţele lui şi adoarme imediat.

***

      Somnul nu durează mai mult de câteva ore fiindcă telefonul începe să cânte melodia lui preferată. Maia nu înțelesese niciodată de ce o persoană ar pune ca ton de apel ceva ce îi place. De fiecare dată când telefonul ei suna era o corvoadă, astfel auzind melodia devenea neplăcut.

— Da! Vocea lui suna ca șmirghelul, gândește Maia încercând să își acopere capul cu perna.  Fip   fusese obosit, iar asta se resimţea în tot corpul lui, mișcările lui nu mai erau la fel de grațioase și ușoare, iar zâmbetul strâmb prezent întotdeauna devenise o grimasă chinuită.

— Filip, ai cerut să îți fie respectată vârsta de adult, astfel prima ta treabă de Gardian complet s-a ivit acum câteva momente. O scurgere de gaze a fost observată la câteva străzi de tine. Cartierul este mai mult pustiu în perioada asta a zilei.

— Merg imediat, spune el plictisit şi apoi închide.

— Vreau să vin şi eu.

       Fip se întoarce uimit către fata care stătea sprijinită în coate cu o faţă adorabilă și somnoroasă.

— E prea periculos pentru a-ți risca viaţa.

— Vreau să merg, spune ea cu mai multă hotărâre.

— Maia...