Norișori pufoși // spin-off Criminal Twins // Terminată //

☁ d o i ☁

                            ☁ ☁ ☁ ☁ ☁   ☁ ☁ ☁ ☁ ☁   ☁ ☁ ☁ ☁ ☁

- Reli, Reli, uite! am strigat, zâmbind spre imaginea din aer, ce-o înfățișa pe nepoțica noastră, Relanya. Era așezată la o măsuță, înconjurată de foi albe și creioane; și-n momentul de față era foarte concentrată asupra desenului la care lucra.

- Oh, ce drăguț, surâse el. Ne desenează pe noi.

- E așa dulce! Tare mi-aș dori s-o pot îmbrățișa măcar o singură dată.

- Cât de mult îți dorești? mă întrebă, buzele întinzându-i-se într-un rânjet nu prea drăguț.

- Nu avem voie să coborâm, i-am amintit, aruncându-i o privire de avertizare.

- Cine a zis ca-o să coborâm?

- Vrei s-o aduci aici?! Ești nebun, iubire. Foarte nebun.

- Vai de mine! exclamă, întinzându-se pe norișorul pufos, pe care ne pierdeam de obicei timpul, acoperindu-și în același timp fața cu palmele.

- Ce? 

- Ești așa adorabil când îmi spui iubire, chicoti, lăsându-și chipul la vedere. Îmi vine să te întind pe pâinică și să te bag la burtică.

- Vai, sunt flatat, am zis, râzând. Da' acum serios - tu chiar vrei s-o aduci aici?

- Lasă-mă o secundă.

Își duse două degete la bărbie, smaraldele verzi pierzându-i-se printre gânduri.

- Lany e curios, m-am plâns eu. Lany vrea să știe la ce te gândești.

- O secundă, girafo. Mintea îmi e ocupată momentan.

- Piftie la grătar, eu nu sunt girafă.

- Unu: piftia nu se face la grătar; și doi: mie-mi plac girafele.

- Mie nu. La ce-ți zbura mintea? Și încă nu mi-ai răspuns la întrebareeee!

- Oh, asta-i grav. Cum să nu-ți placă girafele? Și-n ceea ce-o privește pe Tanti Minte...păi dezbate care ar fi cea mai potrivită poreclă pentru Domnia Sa, Lany-Cel-Ce-Urăște-Girafele. A, și ultima parte...Știi că există visele, nu-i așa, motănel?

- Oh, ce frumos sună motănel! am țipat eu, făcându-l să izbucnească în râs, în timp ce se ridica în capul oaselor. Și da, ai dreptate - există visele. Oh, ești un geniu! 

M-am urcat în brațele lui, ducându-mi mâinile după gâtul sau, și-apoi apropiindu-mi gura de-a sa, pentru a da naștere unui sărut pasional și atât de lung, că dacă am fi fost pe Pământ, am fi rămas fără aer, aducându-ne astfel nefericitul sfârșit; ce l-am avut deja.

Oh, dar stai! Morți dintr-un sărut? E atât de romantic!

Sărutul interzis - așa ar trebui să se numească.

- Reli, hai sa murim dintr-un sărut, am spus vesel, de-ndată ce-am încheiat sărutul.

- Sărut? Să murim? Doamne, dă-i minte pacoste-i ăstea! făcu el, trăgându-mi o palmă ușoară peste cap.

- Doamne-Doamne nu vorbește cu javre ca tine, i-am întors-o eu, răzând malefic - cel puțin, așa cred.

- Hopa, motănel e obraznic. 

Rânji, mușcându-mă de nas, apoi îmi lăsă un pupic dulce. 

- Motănel e obraznic. Și-am mai auzit că motănel îl iubește mult pe Reli. 

- Oh, motănelul ăsta e tare drăguț. Știi unde l-aș putea găsi?

- Am auzit că stă la Capătul Lumii, unde sirenele și romul se întâlnesc mereu, pentru a da o petrecere pe cinste.

- Și ce-ar zice motănelul dacă l-aș invita la petrecerea aia?

- Ar zice c-ar fi o onoare pentru el să accepte această invitație.

Zâmbi, eu imitându-i gestul, apoi s-a lăsat pe spate, trăgându-mă și pe mine peste el.

- Dar ăsta nu-i norul de amor! Ăsta-i norișoru' pufos!

- Norișor pufos, cu-n gram de amor frumos. 

Bine, trebuie să tragem cortina. Clar.

                        

                             ☁ ☁ ☁ ☁ ☁   ☁ ☁ ☁ ☁ ☁   ☁ ☁ ☁ ☁ ☁