Leagă-ți șiretul!

ș i r e t

Era acolo.
Pe aceeași alee, mergând agale și schițând într-un carnețel minuscul.
Nu știu cum reușea.
Probabil asta era singurul lucru frapant la ea.
Faptul că desena în timp ce mergea.
Oh!
Și poate șiretul de la pantoful drept, mereu dezlegat.
Dezordine totală.
Asta era la prima vedere.
Se citea ușor după hainele șifonate, largi și de culori șterse.
Ea era ștearsă.
Și părul mereu răvășit, chiar de îl ținea și prins uneori.
Ce era cu ea?
Ce era cu mine?
N-aveam să știu.
Și nici acum n-o fac...