Dangerous: Începutul

Lupt cu demonii tăi.

Ajungem în scurt timp în fața uși, tata deschide ușa si mă aruncă înăuntrul încăperii luminate, după care intra și el.

- Au trecut trei luni, trei luni de chin și mă întreb oare cum mai reziști. Spune acesta râzându-mi în față.

- Tată, tată, tată, nu ți-ai cunoscut niciodată copilul, nu ai fost în stare niciodată să petreci măcar o zi cu mine. Nici nu știu dacă te mai pot numi părinte, pentru că tu și femeia care mi-a dat nastere nu aveți deloc instinctul matern sau în cazul tău patern.

- Am trăit și am muncit pentru tine, ți-am plătit studiile și te-am purtat la ce cea mai bună universitate din New York, doar pentru ca tu să îți renegi familia.

- Oh, haide, dacă vei mai trăi în scurt timp o să îți dau banii și te vei putea spăla și tu și mama cu ei pe cap. Dar, poți să stai liniștit că în curând și tu și târfa aia blondă adică fosta mea mamă veți fi morți și probabil arși. Și credeți-mă ne vom reântâlni în iad unde vă voi face viețile nemuritoare un calvar.

- O draga mea copilă, ar trebui să îți pui întrebarea de bază. „Oare voi ajunge să văd asta?", „Oare m-am tâmpit de-a binelea sau trăiesc încă în lumea reală?"

- Jigodie, nici măcar nu ști ce am devenit din cauza voastră, am trăit în minciună până la această vârstă. Te așteptai să îți mai pot spune tată?

- Nu îmi pasă, avem oricum un test pentru tine diavol împielițat. Vei fi supusă unui test azi, vreau să te văd neajutorată din nou, vreau ca de această dată să te pot privi în ochii și să îți văd regretul. Mă vei implora să te las să ieși de acolo.

- Oh, te rog, ști că nu se va întâmpla, nu? Spun uitându-mă la el cu dezgust.

Preferă să nu îmi răspundă la întrebare, însă mă închide într-o încăpere din sticlă. Apasă pe un buton și încet, încet camera se umple cu apă, cât de insensibil știa că am o fobie ciudată de apă știa că nu știu să înot. Dar nici nu am de gând să îi dau satisfacție și să încep să mă agit. Nici o șansă, mai bine mor cu demnitate. Mă așez jos în stil turcesc, închid ochii și încep să meditez.

Îl aud vorbind cu femeia ce într-o zi îi ziceam mamă.

- Nu o să renunțe, trebuie torturată mai tare sau chiar omorâtă, oricum nu o să avem remușcări, ai văzut nu a ajutat cu nimic că am închis-o în acea încăpere sau că i-am sfâșiat pielea acum câteva săpămâni, sau că am închis-o cu tigrii în cușcă. Nu va renunța niciodată, e un diavol împielițat și ne va face în contra mereu, nu ne va da satisfacție, uită-te și tu camera s-a umplut cu apă și ea încă stă acolo jos tucește. Trebuie să o omorâm.

- Nu azi, nu azi. Am ceva mai bun decât toate acestea la un loc. În curând va afla crudul adevăr și va fi nevoită să stea să își vadă sora cum moare chiar în fața ochilor ei. Spune mama și îi pot simți privirea arzătoare pe chip.

Și da avea dreptate nu voi renunța, pentru că într-o zi voi avea inimile celor doi în mâinile mele și atunci mă voi putea simți o adevărata Diavoliță. Totuși nu înțeleg despre ce soră e vorba. Mi se taie filmul și nu mai aud nimic.

Din perspectiva lui Richard.

- Am găsit-o, este împreună cu familia Fox, în vechea închisoare din Florida. Spune Tony.

- Poftim, e alături de părinții ei, nu se poate, trebuie să ne imobilizăm repede. Spune Ambar dintr-o dată.

- Stai, stai, stai, nu înțeleg o chestie, soții Fox sunt părinții Arianei? Întreb uitându-mă la toți puțin șocat.