E complicat

Capitolul 4 - Imi vreau carnetul!

-TATA!

-Oh Philip, nu te purta asa, Lexy nu mai are 4 ani, uite cum facem, soferul o sa te duca si o sa te ia de la scoala pana joi, cand o sa iti iei carnetul, apoi o sa mergi si o sa te intorci singura, e bine? 

-Dar cine a zis ca o sa o las sa conduca? intreba indignat Philip incrucisandu-si mainile ca un copil mic.

-Atunci de ce mi-ai luat o masina?! Sa stea sa adune praf in garaj? intreba furioasa Lexy aruncandu-si mainile in aer.

-Gata amandoi! Telenovela incepe din nou! Ramane cum am stabilit! Lexy pana joi, soferul! Phil, Lexy isi ia carnetul! Am terminat! Fernando isi va declara dragostea netarmurita pentru Augusta! urla Vanesa cu cateva clipe inainte ca pe ecran sa reapara scena care fusese intrerupta de reclama. Vanesa se grabi pe canapea si isi lua din nou in brate cutia cu servetele.

Lexy si tatal ei ramasera inghetati in locul in care erau inainte privind la femeia bruneta care isi pregati servetelul de hartie in care sa isi sufle nasul.

-Credeam ca Armando s-a confesat deja? o intreba tatal ei in soapta.

-Nu era Fernando? Ma rog, s-a confesat, dar s-au despartit si acum el se simte vinovat pentru accidentul cu masina si isi da seama ca inca o iubeste si O DOAMNE!!! Cum de stiu asa ceva?! Eu m-am carat de aici! Hai pa! striga ea alergand spre scarile pe care le urca in cateva secunde, trantind apoi usa in urma ei.

Isi arunca ghiozdanul pe podea langa consola de jocuri si se tranti pe burta in pat bucuroasa ca a scapat de scoala. Se ridica imediat ce o durere ii trecu prin stomac si incepu sa scuipe blesteme, se indrepta la oglinda ce acoperea toata suprafata dulapului imens, care era mai mult o camera mai mica decat un dulap.

Isi ridica tricoul si isi privi abdomenul in imaginea reflectata, in afara de cercelul din buric, despre care parintii ei inca nu stiau nimic, era o vanataie, nu foarte vizibila dar totusi acolo. Se incrunta, amintindu-si mingea aruncata de ea spre Miky? Sau care i-o fi numele, care se intoarse cu putere inapoi. Telefonul ii suna din nou, iar ea raspunse tipand furioasa la cel care o sunase, avea nervi din cauza loviturii.

-Ce vrei?!!

-Ooo, nu trebuie sa fii atat de infricosatoare, sunt Mischa, se auzi vocea de pe cealalta linie.

-Da, bine, dar de unde ai numarul meu?

-Ian mi l-a dat.

-Si el de unde il are?

-L-a furat din dosarele scolii.

-A intrat in birou ca sa ia un numar?

-Nuu, a spart codurile de la calculatorul principal.

-Ok...zii ce vrei.

-Deja la subiect, vad. Vroiam sa vorbim mai intai despre moda, baieti...

-Pa Mischa-

-Nu, stai! Glumeam, haha! Te-am sunat sa iti dau detalille despre petrecere, stii pentru farsa?

-Bine...

-Dar mai intai...zi-mi farsa!

-E secret! O sa vezi tu.

-Haide, spune-ne, vreau sa ajut si eu! Si Ian poate sa participle si el!

-Nope, eu lucrez singura.

-Oo bine! Cum vrei tu! Dar eu iti ofeream o mana de ajutor sa castigi cei 100 de dolari!

-Heh, tot nu, acum spune-mi detaliile.

.................................................................................................

-Va rog domnisoara Vorcester, incetiniti! tipa examinatorul care se agata cu toata puterea de scaunul pe care statea.

-O haaai, ma descurc bine! Abia am 100 la ora! striga Lexy tragand brusc de volan virand la dreapta, oprind la trecerea de pietoni pentru a lasa un barbat sa treaca. Lexy incepu sa claxoneze zgomotos, vazand ca se misca atat de greu.

Accelera din nou, oprind in fata cladirii de examinari, Mischa incepu sa bata din palme in spate, amuzata de drumul cu masina, insistase sa urce in masina sa o vada pe Lexy cum conduce, examinatorul nu a fost greu de convins, era pana la urma unchiul ei care a venit din Rusia odata cu ea si cu parintii ei.

-Deci am trecut? intreba Lexy zambind orbitor la barbatul care era acum in stare de soc.

-S-a terminat?

-Aaa, da, cam acum 5 minute, hai grabeste-te, imi vreau carnetul!

-Crezi ca o sa dau carnetul unei fete care ar putea produce un dezastru in trafic?! se infurie examinatorul, incercand sa isi desfaca centura de siguranta, vroia sa iasa cat mai repede de acolo.

-Ooo, pacat, asta inseamna ca trebuie sa ma intorc din nou sa dau examenul, sper ca aveti pantaloni de rezerva, il anunta Lexy privindu-l in ochi. Barbatul incepu sa transpire, nu mai vroia sa mai traiasca o astfel de experianta cat va trai. Semna repede o hartie pe care i-o dadu lui Lexy.

-Ati trecut, felicitari, o zi buna domnisoara Vorcester si va rooog, nu va mai intoarceti.

Lexy zambi fericita cand isi plimba ochii asupra foii care dovedea ca de azi este sofer.

-Deeeeci, incepu Mischa, imi zici si mie farsa? Vreau sa o stiu si eu!

-Ti-am mai zis deja, nu!

-Bine, bine, o sa mergem cu masina acolo? intreba Mischa iar cand Lexy dadu din cap aprobator, isi apuca telefonul si incepu sa formeze un numar.

-O sa-l sun pe Ian sa ii dau vestile bune! Mergem cu stil la petrecere!