Numele lui era Wizerf.Avea 14 ani și probabil o viață înainte..
Era un copil tăcut,fără așteptări mari de la cei din jur sau de la alții.Era retras,închis și evita orice contact cu orice persoană.Îi ignora fiindcă îi plăcea singurătatea și totodată liniștea.Se îmbrăca întotdeauna în negru și majoritatea timpului era cu căștile în urechi.Părea fericit în lumea lui dar ascundea multe secrete în interiorul lui.Era simplu iar mereu când era întrebat despre starea lui,răspundea sec:,,sunt bine".Întotdeauna mințea ,fiindcă nu avea încredere în nimeni.Nu-l înțelegea nimeni în nicio privință și prefera să tacă,să țină în el durerea.Uneori..nici nu-ți dădeai seama că era prezent în clasă.
Era sec și foarte rece.Respingea orice..până și o îmbrățișare.
Nimeni nu știa prea multe despre el și îi plăcea asta.Nopțile erau mijoacele prin care se descărca.Plângea,iar muzica îi era singura persoană cu care stătea de vorbă.La orice mesaj răspundea foarte sec iar majoritatea se supărau dar nu părea deranjat.Îi plăcea când deschidea telefonul și nu primise niciun mesaj.Nu fuma sau consuma alcool...poate ar fi făcut-o dar nu avea bani suficienți pentru acestea.Toată vara și-o petrecea în casă pe întuneric în timp ce unele persoane îl rugau să iasă afară.Era prea dificil de abordat iar încăpățânarea sa era mai puternică decât ambiția unora.Era ,,băiatul ideal" pentru fetele care ascultau metal,rock din oraș.Nu le băga în seamă...și le respingea mai tot timpul.Era un suflet mort de mult timp.
