Stăteam liniștită încercând să mai scriu un capitol la noua mea carte, când aud un ciocănit insistent în ușă.
Mă ridic ușor de la masă, îmi iau halatul din mătase roșie, care avea inscripționat pe umărul stâng inițialele mele, cu un albastru sidefat.
Apăs alene clanța aurie și rămân surprinsă să-l văd pe editorul meu, domnul Charleston, stând foarte supărat în ușă.
Nu apuc nici să-l salut, că el dă buzna imediat în cameră și începu să țipe.
— Andra!Fanii tăi vor o nouă carte, o nouă senzație extraordinară!Te rog spune-mi că ai mai lucrat!
— Calmează-te, Charles! Tocmai scriam capitolul trei din ,, Moartea lui Anderson ".
— De abia la capitolul trei ești!O să ne aduci la sapă de lemn.Tu ştii că țin foarte mult la tine, dar uneori îmi vine să te bat.
Chicotesc amuzată la auzul spuselor lui, dar mă opresc imediat când îi văd fața serioasă.
— Pe bune!Nu glumesc.Până coborâm de pe acest vas, tu trebuie să termini cartea.Adică în mai puțin de două săptămâni!
— O s-o termin.Stai liniștit! În plus, am câteva notițe foarte importante aici, spun și arăt spre un mic carnetel negru, care era pitit lângă un alt morman de cărți din încăpere.
— Sper să fie atât de simplu pe cât insinuați, my lady.Charles oftă îndelung, zâmbi slab și ieși pe ușă.
Timpul nu mă aștepta pe mine, fugea numaidecât.Îmi aleg să port pentru micul dejun un costum nude foarte frumos, asortat cu niște pantofi și accesorii potrivite.
Ies pe ușă încrezătoare și bine dispusă, salutând tot personalul meu până ajung în încăperea unde se presupunea că voi mânca.
Traversez încăperea uitandu-mă totuși cu o puțină superioritate la ceilalți pasageri care parcă mă sorbeau din priviri atunci când am trecut pe lângă ei.Mă așez la o masă centrală și pot spune cu stupoare că cineva mă urmărește.
Peste doar câteva secunde un domn mi se alătură, așezându-se pe scaunul din fața mea.Pentru mine era bine, nu-mi place sa mănânc singură.
Mă uit atent la barbatul din fața mea și am vaga impresie că-l știam de undeva.
— Nu vreau să vă deranjez doamnă, dar dumneavoastră sunteți scriitoarea renumitelor romane polițiste? Începuse acesta stângaci.
— Oh! Dacă vă referiți la Andra Dervont, da, eu sunt.
— Îmi place foarte mult modul în care vedeți lucrurile, cum le percepeți.
Roșesc instat, iar aceasta reluă:
— Vedeți doamnă, eu sunt un detectiv, destul de renumit dacă mă-ntrebați pe mine.
— De aceea îmi păreați cunoscut.Sunteți cumva...Fitzroy Clinton?
— În carne și oase, spuse în timp ce își arăta dantuta perfectă.
— E o onoare și pentru mine să vă întâlnesc, domnule!Ce vă aduce pe acest vas?
— Sunt într-o mică vacanță.Știu că poate suna ușor egocentrist, dar o călătorie de două săptămâni cu vaporul nu strică nimănui.În plus, când vom ajunge la destinație, prietenul și asociatul meu, Cwert, Kieran Cwert, mă așteaptă cu un nou caz de elucidat.
— Vă înțeleg perfect.Sincer vă spun că și eu aș dori o pauză de la atâta scris, dar nu pot, am mult de lucru la o nouă carte.
— Minunat!O să o citesc cu mare plăcere!
Îl simt că mai voia să îmi comunice ceva, dar fu oprit de chelnerița blondă, puțin cam durdulie.
— Sper să aveți o zi minunată!Cu ce aș putea să vă servesc? Întrebă aceasta, uitându-se ba la mine, ba la Fitzroy.
— Olga, dar ce fericire să te văd!Doar știi că ești persoana mea preferată din acest personal! Spuse detectivul foarte galant.
Blondina gesticulă foarte mulțumită de cele auzite.
— Oh, mon ami!
Olguța noastră roșise deja.
— Mda, aș dori o omletă cu foarte multă sare și un cocktail cu gin, spun eu rapid, dorind să le întrerup mica conversație "amoroasă".
— Desigur, doamă!Sunteți sigură că nu mai doriți și altceva?
Dau din cap în semn că da și îmi mut privirea spre domnul Clinton, care nu mai spunea ce vrea să comande.
— Nu vreau nimic, Olguța, mulțumesc, spuse el amabil.
După ce plecă blondina, detectivul din fața mea simți nevoia sa mai completeze cu :
— Am mâncat mai devreme, sunt destul de matinal.
Zâmbesc, fară să spun nimic.
— Mă scuzați, doamnă Dervont, dar eu trebuie să plec.O zi cât se poate de bună să aveți!
Îi urez și eu o zi bună și sfârșesc prin a mănca singură.Ei bine, măcar am contemplat la ceea ce urmează să scriu în următorul capitol din carte.
