Intalnire cu trecutul

Start from the beginning
                                    

             Am oftat si mi-am acoperit fata cu palmele. Vorbele lui m-au tulburat nespus , dar trebuia sa recunosc ca avea dreptate. Daca stateam si analizam la rece situatia totul capata o logica. Adica de ce mi-ar fi povestit mie Edward de oxigenata aia daca ar fi avut ceva de ascuns, iar cand l-am intrebat nu a parut deloc deranjat de acest fapt. Poate am judecat lucrurile gresit si am lasat ca prima imagine sa ma influenteze , poate chiar nu este vinovat de nimic. Trebuie sa vorbesc cu el, dar nu acum. Asta ar insemna sa ma intorc iar asta nu  vreau. Situatia asta m-a obosit teribil si tot ce imi doresc acum este un dus fiebinte si un pat mare .

              Mi-am ridicat privirea si observasem ca  ma indepartasem destul de mult de  petrecere, iar dupa calculele mele cred ca eram la jumatatea drumului de patul meu mare. Ochii mi s-au inaltat spre cer si au privit incantati bolta senisa presarata cu micile ei stelute stralucitoare . Brazii de pe ambele parti ale soselei erau inalti si atat de verzi iar luna plina le datea o nunta frumoasa de albastru .Era o noapte chiar foarte frumoasa , dar pacat  ca frigul nu vrea deloc sa plece . Trupul imi era tot amortit , de abia daca imi mai simteam picioarele si mainile iar nasul meu era atat de rosu incat puteam fi confundata foarte usor cu renumitul  ren a  lui Mos Craciun, Rudolf. Acum idea de a ma fi intors la petrecere unde era cald si bine nu mi se parea atat de proasta . Off eu si incapatanarea mea! Mi-am grabit pasul iar in fata mea la cativa metri am observat o masina trasa pe marginea drumului iar de era statea rezemata silueta unui barbat. 

               Nu puteam sa imi dau bine seama cine era , dar oricum nu imi era cunoscuta postura sa. Inima a inceput sa imi bata mai tare si frica se instala usor, usor in interiorul meu facandu-ma sa ma blestem in gand de proasta mea inspiratie de a merge pe jos. Ma apropriam din ce in ce mai mult de barbatul respectiv iar cand eram la cativa metrii departare mi-am pus in alerta toate simturile si imi repetam in gand toate tehnicile de autoaparare invatate de la unchiul meu. Mi-am marit pasul si am incercat sa trec pe langa el neobservata , se pare ca norocul nu este de partea mea. Am auzit cum barbatul s-a miscat si ii simteam privirile , dar nici macar nu am schitat un gest ca si cum el ar fi acolo.

    - Cat de frumoasa te-ai facut! Ce bine imi pare sa te revad!

           Am intepenit in acel moment iar inima mai avea putin si iesea in piept. Vocea aceea, acea voce care mi-a stopat cursul natural ai vietii. Cum as putea sa o uit vreodata? Din cauza ei am renuntat la ce imi placea mai mult . Este ca un cosmar! Am respirat adanc si mi-am intors spre barbatul de patruzeci si ceva de ani. Corpul sau atletic nu s-a schimbat deloc, parul sau grizonat era la fel iar ochii ...ochii  sai ma priveau cu aceiasi expresie ca acum 10 ani . Puteam distinge aceleasi straluciri , dar si aceiasi foame care ii stapanea in trecut. Da, fara nici o indoiala era el. Am respirat si am incercat sa nu ma tradez , voiam sa vada ca sunt stapana pe mine si ca nu ma mai poate intimida ca inainte. Sunt alta acum, nu mai am paisprezece ani.

-Dumneavoastra?! Ce faceti aici am intrebat eu incercand sa nu tradez tremutul din voce

-Astept sa ma repare si imi arata pana de la masina. Tu?

-Ma intorc spre ....locul unde stau 

-Hmm! Si mai ales unde este? Stii....nu ma asteptam sa te revad aici , acum , in aceasta situatie imi spune el si isi plimba privirea peste trupul meu. Incepeam sa ma simt murdara.

-Viata ne rezerva cele mai  neasteptate surprize ! ii raspund eu

- Te-ai facut mult mai frumoasa. Se pare ca anii au fost foarte darnici cu tine si pentru asta nu pot decat sa ma bucur. Apropo ce mai fac ai tai? ma intreaba el in timp ce se aproprie de mine pas cu pas.

           Inima deja mai avea putin si sarea din piept. Cine stie ce are de gand , dar nu cred ca i-ar fi greu de pus in practica , avand in vedere faptul ca suntem in creierii muntelui si nu stiu cine m-ar putea ajuta.  

-Uitati cum sta treaba? Eu va propun sa nu ne mai ascundem dupa deget deoarece nu imi place si nici nu reprezinta punctul meu forte. Nu stiu ce urmariti dumneavoastra , dar cu siguranta nu se va implini. Eu nu mai sunt acea Kristen pe care a-ti cunoscut-o acum cativa ani, m-am schimbat destul de mult . Toate acele lucruri pe care le faceati inainte pentru a ma intimida acum ma lasa rece. Din cate pot observa nu v-ati lasat de acest....hobby..nu vreau sa imi imaginez cate s-au intamplat in acesti ani. Va spun un singur lucru....lasati-ma in pace pentru ca daca asa ceva nu se va intampla eu nu raspund de faptele mele. Frica a fost inlocuita de furia , dar si-a luat din nou locul initial cand am vazut ce face.

          Se apropria de mine si isi pozitiona o mana pe talia mea tragadu-ma mai aproape de el . Eram atat de speriata iar in acel moment tot ce imi doream era sa fie Edward de fata si sa ma scape din situatia asta. Ochii lui ma priveau lacom iar eu tot incercam sa ma eliberez , dar nu reuseam

- Tot directa si intepata ai ramas! Mereu mi-a placut asta la tine , iar privirea aia a ta prin  care intotdeauna aruncai flacari m-a intartat intotdeauna . Erai si...esti mereu in defensiva si sa nu mai vorbim  de fata asta a ta  pe care nu am uitat-o . 

          Eu ma zbateam in continuare si incercam din rasuteri sa pun distanta intre mine si barbatul asta pe care il detest cu toata fiinta mea,.

-Nu te mai zbate ! Nu mai incerca sa scapi deoarce nu vei reusi. Acum nu mai este nimeni in jur ca sa te ajute . Cine crezi ca iti va sari in ajutor ? ma intrebase el

- Chiar eu ! ii raspund iar in secunda urmatoare il lovesc foarte tare intre picioare, acesta dandu-mi drumul si maraind de durere.

- V-am  zis ca m-am schimbat si ca nu raspund de faptele mele am continuat eu, dar el s-a ridicat si m-a prins de brat intorcandu-ma cu fata spre el . Eram speriata si tremuram din toate madularele , voiam sa vina si sa ma duca de aici, sa ma duca departe de el. Doream ca Edward sa ma scape de mainile lui murdare . 

           Privirea lui era manioasa iar pe fata ii  se asternuse un zambet malefic. Am inghitit in sec  sperand  la o minune.

          Un sunt de scartiit de roti s-a auzit de langa noi, iar chipul lui Edward se ivi din masina . M-am simtit atat de usurata incat i-as fi sarit in brate daca el nu ma tinea strans de brat. Chipul lui Edward era intunecat , iar ochii sai negri pareau doua abisuri in  care traiesc cele mai infioratoare creaturi. se aproprie de noi si ma trage la pieptul sau reusind sa ma scape de mainile lui murdare . Doamne, ce bine este sa ii simt din nou caldura corpului.

-O singura atingere sau privire si te poti considera ca si ras de pe fata pamantului ii spune brunetul cu o vocea glaciala , dar care ascundea multe.

- Zau ? Cu ce drept imi spui tu mie asta ? Stii cine sunt eu? ii raspunde el

- Nu ma intereseaza si nici nu imi pasa cine esti sau de unde vii, eu te-am prevenit . Crede-ma , daca te mai atingi de ea nu am sa ma mai limitez doar la niste vorbe . Asa ca ......pastreaza distanta.

         Vocea lui era joasa iar mainile care se aflau pe spatele meu au luat forma unor pumni. Ii puteam simti tremurul corpului in incercarea de a se stapani. Eu inca tremuram si nici nu stiam de la ce mai exct. De la frig sau de  frica .

     - Hai sa mergem acasa matza imi spune si si imi saruta parul . Puteam sa vad privirea lui plina de manie fixata asupra lui Edward , dar acum nu imi mai pasa. El era aici si asta era cel mai important. 

        M-a ajutat sa ma urc in dreapta sa si apoi el  veni langa mine nu inainte de a-i mai arunca o privire furioasa .

-Shttttt, gata . imi sopti la ureche . Imi saruta umarul dupa urca pe gat ca mai apoi buzele sa ni se intalneasca intr-un sarut atat de dulce . Imi mangaie chipul sarutandu-ma inca o data si porni motorul conducand spre cabana.

   

AtractieWhere stories live. Discover now