Viata dupa moarte

Capitolul II

Samantha ajunge in casa unde a trait pana la accident, vrea sa deschida usa dar spre surprinderea ei: nu poate! In cele din urma isi da seama ca poate trece chiar prin ea. Urca la etaj, defapt pluteste pana la etaj, si ajunge in vechea ei camera pe care mama sa a dorit sa o lase exact asa, pentru ai aduce aminte de minunata ei Sam.

Se indreapta catre camera surorii mai mici , Amy. Acolo o gaseste pe pat rasfoind albumul cu amintiri, pe care de mici ele doua il confectionau. Acolo se afla cate ceva care sa le aduca aminte de momentele frumoase, cum ar fi o poza, un colier, o floare etc.

Amy!!

- Draga mea sora.. de ce ai plecat asa devreme si ne-ai lasat singuri? spune Amy, dezamagita, oftand lung.

Amy! Sunt aici ! M-am intors sa va fiu alaturi, nu te ingrijora. Ah.. nu ma aude. Cum sa fac sa ii arat?

Samantha deschide sertarul din camera surorii ei in timp ce aceasta ramane cu gura cascata. Sam scoate o poza cu ea si o foaie iar pe ea scrie " sunt aici " . Amy ramane cu gura in forma de un O perfect. Voi ce ati face daca lucrurile s-ar misca singure prin camera voastra?

Amy.. te rog sa-ti dai seama..

- Ce naiba se intampla? " sunt aici " ? Sam? Tu esti? intreaba Amy speriata, asteptand un raspuns care de obicei nu ar veni dar iata ca totul e posibil.

Samantha ia alta foaie si de data aceasta scrie " da, eu sunt. nu te speria "

- Doamne, Sam! Nu pot sa cred! Nu iti imaginezi cat ma bucur! striga Amy spre bucata de hartie.

Amy, cum poti crede asa usor? Adica pe bune... nici eu nu as crede.

Amy se indreapta spre cutia roz de bijuterii de pe noptiere si scoate un lantisor mic, cu jumatate de inima. Cealalta jumatate era la Sam.

- Cum sa fac sa ma auzi, Amy? intreaba Sam lasand capul in jos, sperand ca o va auzi dar stiind ca nu o sa se intample.

- Nu stiu. spune pe un ton prostesc sora mai mica.

- Stai! Ce? intreaba Sam uimita.

- Am zis ca nu stiu cum sa te aud. Ce nu e clar.

- Fraiero! Ma poti auzi!

- Aaaa. Da! Doamne Sam imi e tare dor de tine. Am nevoie de tine. Mama cu tata au divortat si mama a plecat. Tata a adus o alta femeie in casa si este o scorpie! Vrea sa iti distruga camera! Copiii la scoala rad de mine. Ce ma fac daca tu nu esti langa mine sa ma ajuti?

- Linisteste-te Amy. D-asta am venit, sa te ajut.

- De ce nu te pot vedea?

- Nu stiu nici eu dar voi face ceva sa fim impreuna, sora mica si prostuta.

- Oh nu... vine Scorpia. Ia loc si priveste spectacolul.

Samantha se suie pe dulap, defapt plutea pe el, si se uita spre ușa care se deschide brusc.

-Fetito! Ce faci aici stand degeaba? Nu ti-am zis sa imi cureti pantofii?

-I-am curatat pe cei din dulap si cei de pe hol... spune Amy lăsând capul in jos

-Si mai sunt in cutiile din garaj. Hai repede! striga Scorpia bătând din palme

-Dar pe aia nu ii porto niciodată..

-Nu se știe cand o sa am nevoie de ei.

Mama vitrega iese din camera trantind ușa in urma ei.

-Doamne ce femeie.. spune Sam îndreptându-se spre Amy

- O urasc! striga Amy in timp ce se arunca in pat. Samy, vreau sa te vad...

- O sa fac ceva ca sa ma poti vedea. Promit.

Samantha se indreapta spre locul unde a intalnit acea " lumina" ciudata pentru a vorbi mai multe. Cand ajunge acolo nu mai era nici o urma, totul era ca inainte, de parca nu s-a intamplat nimic.

-Hei! E cineva?

Hai, te rog! Apari! Trebuie sa vorbim!

- Ce cauti aici?

- Te caut pe tine! Dar unde esti?

- In mintea ta.

- Aaa. Vreau sa stiu cum pot face sa ma vada sora mea.

- Nu se poate. Deja te-am ajutat sa puteti vorbi, altceva nu pot face.

- Trebuie sa existe o cale. Are nevoie de mine!

- Of. Exista o cale dar nu iti garantez nimic. Trebuie o legatura. Ceva care va apartine si care creaza o legatura stransa intre voi.

- Cum ar fi?

- Mai multe nu pot spune. O sa iti dai seama. Esti isteata.

- Am nevoie de ajutor ca sa imi dau seama. Hei! Raspunde!

Prea tarziu.  A disparut. Nu mai e in mintea mea si nu mai pot vorbi cu ea. Ceva care sa creeze o legatura, a? Ce anume? Gata! Stiu! Trebuie sa ajung acasa.