Lasa-mi inima sa navigheze

Capitolul 1

PREZENT

-Sunt cei mai gustosi si proaspeti pesti !spun in timp ce ii inmanez pestii pe care tata i-a pescuit cu noaptea in cap.

-Ayla,de ce doar tu vinzi aici?Tatal  tau unde este?

Inghit puternic in sec,apoi  ma uit in ochii batranului  care asteapta cu nerabdare raspunsul meu, si ii spun:

-Eu vand aici mereu deoarece,tatal meu are probleme de sanatate si nu poate rezista contra acestei calduri.

Batranul se stramba vizibil,si vazand ca nu continui subiectul,imi arunca pe masa banii nemultumit.

-Ce tata si-ar lasa copilul sa stea atatea ore in soare si sa vanda pestii astia amarati?.Uite aici,iti las bacsis!Ia-ti o palarie,sa te protejeze de soare!spune si imi arunca cu sila niste bani pe tejghea.Las capul in jos, strang din dinti,si incerc sa imi tin lacrimile in frau,cu greu.

-Daca ati terminat de criticat fara sa cunoasteti situatia,ma scuzati dar am nevoie sa lasati si pe altcineva sa inainteze.Batranul se uita in spate si observa ca mai este o persoana in spatele sau.

-O zi buna!imi spune si pleaca.Doamna Hilda inainteaza si imi zambeste suav,apoi imi spune:

-Ca de obicei!Cum te simti draga mea?

-Buna ziua,doamna Hilda!Sunt foarte bine,incerc sa vand tot ce mai am pe aici.

-As dori un kilogram!Reactionez imediat si cantaresc pestii,apoi ii pun intr-o punguta si ii dau.Ea imi da banii ,iar eu ii dau restul.

-Dumneavoastra ce mai faceti?

-Stii tu,incerc sa imi mai tarasc batranetile cat mai pot.O sa ma duc si o sa gatesc ce mi-ai dat tu aici.Cum merge,scumpo?Ai facut ceva bani?

-Mai mult decat am vandut ieri.50 de lire,cu ce am mai strans o sa ii cumpar tratamentul tatalui meu.

-Esti o fata excelenta!Esti desteapta,frumoasa,si foarte politicoasa!Este asa de pacat ca nu poti sa aplici undeva!

-Da,este pacat..spun cu glasul tremurat

-O sa vin si maine.Sper sa te gasesc aici!La revedere,Ayla!

-La revedere,doamna Hilda!ii spun eu.Imi scot telefonul neperformant,si verific cat este ceasul pe ecranul micut.Observ ca aproape este seara,si incep sa strang lucrurile de pe tejghea.Inchid obloanele ferestrelor si incui,apoi merg usor spre casa.Caldura excesiva imi da o stare de rau,dar ma imbarbatez si continui sa merg.Casele turcilor sunt imense,si aproape peste tot poti vedea masini scumpe si garduri gigantice.Intru pe straduta mea,unde din fericite,casele sunt modeste,micute si ..pline de viata.Mereu am avut un principiu.De ce sa ai o casa asemanatoare unui palat,daca in ea exista doar  ecoul usilor trantite?Daca e cearta continua ce se transforma treptat in ura?De ce iti trebuie lux inedit ,o casa imensa,unde sa existi doar tu si servitoarea?De ce sa ai masa imensa cu 12 locuri,daca doar tu mananci pe ea? Cartierul de lux este unul fitos,unde copiii turci sunt dusi la scoala si adusi de bodyguard-ul propriu in bolidul pe care intr-o luna il vor schimba,sunt supravegheati non-stop si daca cumva,din greseala,un copil de nivel social mai mic socializeaza cu el,fuge de el ca de lepra.La o strada de cartierul acesta se afla cartierul meu,Yagmin,unde copii stiu ce aia julitura in genunchi si coate,stiu sa se joace cu mingea de fotbal pana o jerpelesc si sa se bucure de lucruri marunte.Acesta este Bodrum.Un oras din Turcia,unde am crescut.M-am nascut in Romania,mai precis,Bucuresti,am origini romanesti si sunt mandra de asta.Vorbesc in acelasi timp si romana,engleza dar si turca.Mama mi-a povestit pe scurt viata parintilor mei inainte sa ma nasc eu.Ei s-au cunoscut in Bucuresti,si au trait o poveste de dragoste uimitoare,avand in acelasi timp si o pozitie sociala buna..pana cand fratele tatalui meu a comis o greseala pe care ne-a costat pe toti viata.Unchiul meu impreuna cu sotia sa,stateau in aceeasi casa cu parintii mei.Fara sa stie absolut nimeni,avea datorii imense,iar camatarii au dat buzna peste familia noastra.I-au secat de toti banii,iar dupa impuscarea unchiului meu,parintii mei cu ultimii bani pe care ii aveau au zburat in Turcia.Aici,tata avea o cunostinta care voia sa ii acorde  ajutor,muncind pe branci,au reusit sa puna in posesie casa noastra.Soarta noastra s-a schimbat de atunci radical.Banii nu ajungeau,facturile veneau in multimi,iar acestia erau distrusi.Parintii mei s-au angajat la o firma de pantofi,care mergea destul de bine, si atunci m-am gandit sa apar eu.Mama m-a nascut intr-un spital modest,multumindu-i lui Dumnezeu ca i-a daruit o fata.Cartierul nostru este plin de familii atat turcesti cat si familii emigrante.Coincidenta sau nu,pe langa familia noastra romaneasca,mai exista o familie pe nume Diaconu.De asemenea mai sunt familii care sunt venite din tari precum Malta,Bulgaria,Portugalia,dar care vorbesc engleza si stalcit turca chiar si dupa ani buni de acomodare.Peste cativa ani,a aparut fratele meu,Alec.Ne-am descurcat cum am putut si am incercat sa mentinem armonia familiei indiferent de situatie.Ajung pe strada,unde Alec si prietenii sai se joaca cu o minge de fotbal ,si striga de zor.