Such a beautiful mess

#1

Am deschis ochii cu privirea ațintită spre tavan, asta după ce acel enervant ceas ce se află in permanență pe noptiera mea a îndrăznit sa mă trezească, la fel cum o face in fiecare dimineată din viața mea.

Din păcate nu imi terminasem visul... îl visam pe el, pe Kai. Kai Walker. Îmi place de el din totdeauna, dar nu am îndrăznit niciodată să fac vreun pas. Preferam să trăiesc in vise, cum am făcut si de această dată: stăteam impreună pe malul unui lac inconjurati de flori... era o atmosferă oarecum romantică, dar nu in acel sens serios, ci mai mult intr-un sens jucăuş si dragut fiindcă in "povestea din lumea viselor" totul era într-adevar perfect: fără ochii invidioşi ai lumii si fără rautățile zilnice ale oamenilor.

Dar să revenim: mi-am luat grăbită o rochie neagra, simplă ce îmi ajungea până la genunchi (nu era deloc elegantă, ci mai degrabă perfectă pentru o zi de scoală în luna mai), o pereche de bascheti converse şi veșnica bandană albă pe care mi-o leg în jurul mâinii.

Mi-am pus căstile in urechi ascultând foarte relaxată melodia "Poison"-Alice Cooper.

Pe drum spre scoală m-am întalnit cu Theodora. Theodora Evans este una dintre cele mai bune prietene ale mele. Ne cunoastem de patru ani însă simt că aş cunoaşte-o din totdeauna. Este înaltă şi slabă. Are părul şaten şi ochii uşor alungiți asemănători unei vulpi. Pistruii îi acoperă nasul si obrajii (pistruii mi se par lucrul caracteristic Theodrei, iar iarna, cand acestia se mai atenuează, de multe ori am impresia ca nu mai sunt cu prietena mea).

Până sa intram in şcoala, auzim o voce din spate:

-Theo...!

Era iubitul ei: Eliot Hall. În ciuda faptului că este cu doi ani mai mare ca ea consider că se potrivesc de minune. Uneori sincer sunt într-adevar geloasă pe relația lor deoarece sunt împreună de aproximativ un an, dar nu îmi amintesc să fi avut vreodată certuri sau dispute.

Eliot era un băiat destul de frumos. Avea părul puțin mai lung, purta ochelari, iar despre gusturile lui în orice domeniu pot spune un singur lucru: că se potriveau perfect cu ale Theodorei.

-Heei! spune Theo sărind în brațele lui.

...si aici am pierdut-o. Am plecat singură in clasă.

Orele treceau al naibii de greu dar într-un final au trecut. Înainte sa părăsesc clasa, Rebecca (una din prietenele mele) mă opri spunandu-mi că în seara aceasta ma aşteapta la ea deoarece organizează o mica petrecere în cinstea terminării acestui an şcolar:

-Astazi, la 9 P.M. Nu vor mai veni foarte multi:doar tu si cateva alte fete.

-Ok. Îți voi lăsa un SMS.

Uram petrecerile unde erau invitate multe persoane din liceul nostru în special tipi mai mari deoarece tot ceea ce ei faceau era doar sa fumeze si sa bea pana cand uitau pe ce planeta sunt.

Eram de acord cu petrecerea Rebeccăi fiindcă sincer, nu mă mai distrasem de ceva timp...