¡Ay! Esta imagen no sigue nuestras pautas de contenido. Para continuar la publicación, intente quitarla o subir otra.
_Capitolul 1_ De fiecare data viata ne joaca feste, este mereu plina de suspans, misterioasa, uneori interesanta, dar nicodata cum vrem noi. Daca ai intampinat probleme, nu te intrista! Dupa furtuna mereu vine soarele care iti va lumina privirea. Eram dezamagita cand vedeam ca orice plan propus de mine se ruina pe parcurs, ori intampinam probleme, ori nu mai era disponibila solutia, tot felul de incercari. Cine ma cunoaste stie ca eu mereu pun lucrurile in mana Domnului, ca el sa-mi conduca pasii spre un drum plin cu floricele. Si cum e imposibil ca totul sa fie roz, Dumnezeu te incearca (exact ca viata) Viata ta e condusa de Dumnezeu daca il lasi sa-si faca planul cu privire la tine si viitorul tau. Si vreau sa va aduc ca exemplu o mica experienta de-a mea. Eram intr-o zi de joi, plina de energie, gata de plecat in oras, pregatita sa infrunt orice obstacol (credeam ca eram pregatita). Dupa cateva minute mi-a sunat telefonul, cine sa fie decat scumpa mea surioara Andreea, vorbind multe chestii neinteresante, am ajuns la scopul telefonului dat de ea, a vrut sa merg si eu in Belgia. Uimita de ideea minunata am mers la mami sa-i povestesc tot si sa o intreb daca vrea sa merg la surioara mea. Fara nicio problema si uimita de raspuns, mama a spus ca nu are de ce sa ma tina daca eu imi doresc sa plec. Au trecut 7 zile si venise ziua cea mare, ziua plecarii mele in Belgia. Mi-am luat bagajele, am urcat in masina alaturi de parinti si de cei doi verisori care au dorit sa ne duca pana la gara. Ajungand acolo am urcat intr-un autocar imens, foarte frumos, plin cu oameni necunoscuti. La inceput mi-a fost teama sa merg atatea ore doar cu persoane pe care nu le-am vazut niciodata. M-am rugat inainte sa plec de acasa, asa ca drumul meu a fost pazit. Am stat langa un om foarte interesant, mai plinut, vorbaret, plin de energie si viata. Tot drumul am auzit prin cate a trecut sarmanul om ( fara sa vreau mi-a spus tot). Cu greu si multe opriri am ajuns in Germania unde ne astepta microbuze destinate anumitor zone din diferite tari, separandu-ne pe fiecare dupa cum, unde mergea fiecare. Am urcat in fata, impreuna cu o fata chemate de sofer, restul au fost inghesuiti in spate. Spre bucuria mea fata care era langa mine a fost prima pe care au dus-o acasa, asa ca am stat in fata singura si am adormit pt cateva minute, la cata galagie a fost, era imposibil sa dormi, cu toate ca imi doream cu disperare fiind foarte obosita. Cu bune, cu rele, am ajuns intr-un final acasa, am avut noroc ca m-a dus fix in fata casei unde locuia surioara mea. Era ora 5, am mers in casa am inceput sa fac cunostinta cu fetele din camera mea. Dupa cateva minute am mers sa dorm, fiind foarte tarziu n-am mai rezistat, iar fetele trebuia sa mai doarma putin pt ca urma sa se duca la lucru...
