Furtuna

Recunoștință

~Chris~
  
     Gata. Însfârşit am terminat şi tura de astăzi care, Dumnezeu mi'e martor, a fost una extrem de obositoare. Cu toate că de abia m-a angajat în acest spital, fiind unul dintre cei mai tineri medici de aici, munca mea a devenit din ce în ce mai grea. Îmi place, ador de fapt tot ceea ce fac, acesta a fost visul meu încă de mic, de când mereu o vedeam pe mama la pat, neputând sã fac nimic pentru ea. Și atunci mi-am promis mie și ei in acelaşi timp, cã voi deveni cel mai bun medic, că nu voi lăsa pe nimeni să moară în mâinile mele, aşa cum fiinţa cea mai dragă mie a făcut-o.

    Mă îndrept grăbit spre ieşirea spitalului pentru a ajunge cât mai repede acasă, când, în faţa mea, abia intrată pe uşile acestuia,o văd. O fată înaltă, subţire, cu un păr lung castaniu, într-un tricou alb şi o fustă neagră. Pun pariu ca ochii ii sunt căprui. Dar, ce iese cel mai mult în evidenţă este frumuseţea ei. Nu am mai văzut de mult timp o asemenea fiinţă care să aibă un chip de înger, pielea atat de albă, conturul feţei perfect. Mă uit atent la ea, însă ceva nu este în regulă. Dintr-o dată îşi pune mâna la tample şi începe să se balanseze spre stânga şi dreapta. Îmi las lucrurile jos și fug în direcţia ei. O prind exact înainte cã trupul ei firav să atingă podeaua şi ca ochii ei să se închidă. Da, îi sunt căprui.

După două zile

   De două zile am grijă de ea. I-am făcut toate testele necesare pentru a descoperi ceea ce i-a cauzat acea durere care a adus-o în acest studiu. Nu m-am dezlipit de ea doar noaptea, când am mers acasă pentru a face un duş, apoi am revenit la ea. După ce am primit rezultatele testelor și a ecografiilor pe care i le-am făcut, am început să le citesc. Nu pot să cred, poate muri în orice clipă.
   Mă întorc înapoi în salonul în care trupul ei stă nemişcat de două zile. În timp ce verific aparatele, un foşnet se aude, semn că frumoasa adormita se va trezi. Şi asta se întâmplă. Acum, când ii privesc ochii şi îi aud vocea, pare și mai frumoasă. Parcă îmi aduce aminte de..nu, nu, nu ea!  Ea face parte din trecut.
Port cu ea o discuţie din care află de boala care o va ucide dacă nu i-a in curând o devizie. Îi las astfel timp o jumătate de oră în care să se gândească la ceea ce vrea sã facă și ies din salon, nu înainte de ai spune ca eu voi fi cel care o va opera.
   După mimica feţei sale,sunt sigur cã va accepta să îi salvez viaţa, aşa că mă îndrept spre sala de operaţii pentru a pregătiţi toate cele necesare. În cei 25 de ani ai mei, nu am avut niciodată atâtea emoţii de ceea ce va urma să se întâmple. Viaţa ei stă în mâinele mele.
   Mă uit la ceasul de pe mâna stângă,  a trecut jumătate de oră.
Intru la ea în salon şi o văd privind gânditoare spre fereastră.
 
-Te-ai hotărât ? întreb. Își întoarce parcã speriată privirea spre mine şi în ochii ei se pot vedea de la distanţă lacrimile ce stau sã cadã.

  -Da, m-am decis. îmi răspunde cu o voce stinsă.
  
  -Bun. Vor veni chiar acum asistentele pentru a te pregăti de..

  -Nu mă operez! mă întrerupe. Nu am să o fac.
 
   -Ce? Ai înnebunit?  Vei muri în mai puţin de o lună! Trebuie sã o faci chiar acum dacă vrei să mai trăieşti! strig către ea.

  -Şi dacă nu vreau asta? Dacă nu vreau sã mai trăiesc? spune printre hohote. Nu am pentru cine să mai exist, sunt singurã, nimeni nu mă vrea, nimeni nu mă iubeşte. Nu are rost.

  -Ascultă..mă apropii și o ating pe mâna. În acel moment o senzaţie pe care nu am mai simtit-o de mult timp ma cuprinde, și cred că și pe ea la fel deoarece își retrage mâna.
Știu că nu mă cunoşti și nu ai încredre în mine, dar nu cred că ar trebui sã gândeşti așa. Nu trebuie sã trăieşti pentru alți oameni. Trăieşte pentru tine și atât. Tu ești mai importantă decât oricine altcineva.
 
  -Nu, nu pot!o lacrimă îi curge pe obraz în timp ce mă priveşte.
Nu pot să vred că fac asta. Trec la planul b, un plan la care m-am gândit în cazul în care refuză. Îmi bag mâna în halat și iau încet siringa cu sedativul pregatit.
 
  -Îmi pare rău, e tot ce ii spun înainte de ai administra serul. Îmi vei fi recunoscătoare, frumoaso.
 
  -Ce..încearcă sã spunã, însă prea târziu. Acum o pot salva aşa cum mi-am promis încă de când am văzut rezultatele testului. Trebuie sa fac asta.