Condamnată [CP-Bad Girls(Volumul II)]

Capitolul II

Zoey:

O săptămână. A trecut o săptămână de când mă tot gândesc la băiatul văzut atunci în pădure. Nu pot să uit ochii ăia, erau așa pătrunzători. Și de ce se uita așa la mine? Ce vroia?

Întorc capul și mă uit chiorâș la ceasul de pe perete.

-23:45. Spun cu voce tare ora ceasului, apoi aud un oftat.

-De ce te tot gândești la acel tip? Nici nu știi cine este! Îmi spun Brook, stând rezemat de pervazul ferestrei.

-Nu, nu îl cunosc, ai dreptate. Dar, mi-a stârnit interesul. Spun ațitindu-mi privirea în tavan.

-Te știam curioasă, dar chiar așa?

-Taci. Îi spun și mă ridic de pe pat mergând spre ușă.

-Ce ai de gând?

-Merg să vorbesc cu Hide.

-Zoey, lasă oamenii să doarmă! Își dă Brook ochii peste cap.

-Shh. Îi închid gura și el dispare lăsându-mă singură cu întunericul.

Pășesc tiptil pe podea mergând spre camera lui Hide. Ajung și intru. Dormea dus, așa adorabil, cu părul răvășit și genele sale lungi. Încă de mic e drăguț, mai ales când doarme. Mă pun pe pat și îl zgâlțâi ușor.

-Hide. Nimic. Hide. Spun puțin mai apăsat, nimic. Hide! Îl zgâlțâi ceva mai tare, nimic.

I-au o pernă și i-o bag pe față.

-Mori înădușit. Spun și-i apăs perna pe față, dar sunt deodată trântită pe pat.

-Zoe. Spune buimac blondul și se dă de pe mine. Ce faci aici, acum?

-Vreau să vorbim, am să-ți povestesc ceva.

-Te ascult. Îmi zice și mă privește atent.

-Știi, încep eu, atunci când am fost în pădure, noaptea, acum o săptămână? A aprobat. Ei bine, cât eram singură am văzut pe cineva, mai corect, un băiat. Era în fața mea, la câțiva metri și mă privea fix. Era înalt, destul de bine făcut și părea cam de vârsta noastră. Nu i-am văzut bine trăsăturile feței, dar avea ochii albaștrii ca marea, așa frumoși, pătrunzători. Zâmbesc și Hide face la fel.

-Și, cine crezi că poate fi? Spune acesta.

-Nu știu, nu sunt așa sociabilă ca să știu multe persoane cu care să-l asociez. Râd.

-Nu știu, Zoe, poate ți-ai imaginat...?

-Nu sunt nebună! Știu ce am văzut. Mă încrunt și pun botic, iar Hide chicotește.

-Mno, mama ta este, poate se transmite.

-Hide! Râd și-l lovesc ușor în umăr. Râde și el.

-Cred că eu merg să mă plimb puțin. Spun și mă îndrept spre fereastră.

-Zoe...Nu-mi spune că te duci tu, un iepuraș fricos, la vânătoare de stafii. Râde.

-Unu: Nu sunt un iepuraș fricos.

-Ba da, ești.

-Hide. Spun apăsat abținându-mă să nu râd. Doi: Nu merg la vânătoare de stafii, merg să mă plimb.

-Vrei să vin cu tine?

-Nu, vreau să fiu un pic singură cu gândurile mele. Și cu Brook-spun în gând abținându-mă să nu-mi dau ochii peste cap.