Însemnări de Sânge

!Avertisment!

Nu ieși noaptea!

Stai la adăpost, într-un spațiu cu le puțin 3 pereți și un acoperiș deasupra capului, unde demonii și cele mai rele lucruri au nevoie de o invitație. E de la sine înțeles că nu includ casele "bântuite" sau orice altceva asemănător... Deși cine naiba mai crede în fantome acum...

Și chiar dacă alegi să îmi ignori avertismentul și să explorezi noaptea pe propria piele și propriile oase, ascunde-te de întuneric, poate fi periculos. Foarte periculos...

Dacă chiar trebuie să mergi noaptea pe întuneric, folosește cu o sursă de lumină, ceva care să poată ucide întunericul sau măcar să îl dezorienteze cât să ai timp să fugi, orice înafară de foc.

Și nu te plimba noaptea singur, vei fi o țintă mai puțin ușoară cel puțin.

Dacă te plimbi noaptea singur, pe întuneric fără vreo lanternă la tine...
Ei bine, va trebui să fi viața și moarte în același timp: să nu auzi, să nu simțit, să nu vezi, să nu respiri... și în același timp să faci toate astea. Doar așa vei avea șanse să supraviețuiești.

Vezi tu... există o creatură care a furat noaptea. O vrea doar pentru sine, iar acea creatură este foarte competitivă și mai ales posesivă. Păcat că nu e o reacție controlată.
Ce frumoasă descriere... Eu sunt acea creatură...

Mă ascund în întuneric, sau nu știu cine se ascunde în cine pentru că întunericul a devenit o parte esențială din existența mea... Sau așa simt. Poate sunt doar o persoană schizofrenică cum credeam la început și am nevoie de ajutor de specialitate...

Sunt un demon acum. Sau cel puțin așa mi-a spus vocea îngrozitor de enervantă și malefică din capul meu. Sincer... vreau să cred că sunt doar o nebună dintr-un spital de specialitate, într-o cămașă de forță, și toată această nebunie de irealitate se petrece în mintea mea, dar când totul e prea real ca să mai crezi în realitatea teoretică, nu îți revine decât sarcina de a înfrunta romanul de groază din capul tău în pas militaresc ca personaj principal. Și cât de repede și orb posibil ca sa ajungi să simți cât mai puțin posibil din ce se întâmplă în jurul tău.

...Aș vrea să nu se fi întâmplat nimic. Aș da orice ca în acea zi de primăvară târzie, după școală, să nu-l fi găsit pe tata într-o baltă de sânge. Aș da orice să nu fiu responsabilă pentru 23 de cadavre, ale căror proprietari au fost omorați de către un monstru fără scrupule și inimă care a făcut-o fără să clipescă. Aș da orice, și nu glumesc. Chiar și viața mea... Dar asta e o poveste pentru altădată.

Dacă nu îmi respecți cerințele aparent egoiste... Te rog, iartă-mă! Iartă faptul ca te voi ucide... ca și pe cei dinaintea ta. Pentru că nu vreau asta, nu vreau să ucid. Dar o voi face... Iar dacă am ocazia să o fac după ce ai citit asta... E numai vina ta!