Lumea se schimbase, însă nu în viitorul strălucitor pe care filmele din anii 90 îl vedeau pentru generațiile ce aveau să urmeze. Mașinile zburătoare erau doar mașini pline de rugină care împânzeau străzile pustii și murdare. Clădirile până la cer, acum, erau doar niște ruine părăsite. Toată acea strălucire și frumusețe fantastică era lăsată în urmă, realitatea viitorului fiind una crudă.
Anul 2057.
Pana de curent din 6 iulie 2016 a adus lumea unde este acum. Începând doar cu Kenya și o pană de curent de 4 ore. Sursele spunând inițial că era vorba de o maimuță jucăușă ce își făcuse loc printre circuite, nimeni nu s-a gândit că o asemenea minciună inocentă, avea să aducă la un viitor întunecat. Pe atunci nu se cunoștea însă faptul că, indiferent dacă acea stație de energie avea să fie reparată, era deja prea târziu. La trecerea anilor dintre 2016 si 2017, supraîncâlzirea circuitelor a dus la o pană de curent care nu a mai fost reparată.
Tot ceea pe ce se baza umanitatea dispăruse. Milioane de oameni au murit din cauza scurcircuitelor și a firelor de tensiune ce au plesnit. Fără mass media să poată controla umanitatea, mulți dintre aceștia au luat-o pe drumurile cele mai întunecat. Jafuri, crime, distrugeri, violuri, violență. Mulți dintre ei au stat, coclind a întuneric, transformându-se în temerile lor. Cei slabi fuseseră eliminați pe când alții au preferat să se ascundă sub pământ pentru siguranța lor. Viața de deasupra pământului devenise prea periculoasă pentru mulți dintre oameni astfel încât lumea se împărțise în două categorii. Cei puternici și cei slabi. Însă nu se termina aici. Anarhia umanității ajutase la ieșirea la lumină a altei părți ascunse ale existenței noastre. Creaturile nopții care au avut toată viața misiunea să se ascundă, acum ieșeau la lumină pentru a își declara puterea asupra populației în criză. Fără conducători și fără putere, nici la un an de când distrugerea umanității acaparase globul, cei care se ascunseră întreaga lor viață, câștigau. Teama față de necunoscut și incapabilitatea oamenilor de a se aduna în grupuri mari și organizate, ajutase la cucerirea lor.
Îngeri căzuți, demoni ridicați, sirene, vârcolaci și multe alte creaturi. Toți ieșeau pentru a putea să cucerească peste noua populație care devenise slabă și confuză. Genii nebuni și nebuni care de fapt erau genii. În acea nouă lume distructivă, toți ieșeau la suprafață pentru a își arăta ideile ce aveau să revoluționeze lumea ascunsă acum în beznă. Cu ajutorul magiei în locul electricității, acest lucru a ajutat la înrobirea maselor de oameni. Toți veneau ca moliile la lumină. Nu știau însă că acea lumină avea să îi înghită și să îi distrugă. Vrăjitori îmbrăcați ca niște aristocrați, vânzând iluzii cumpărate cu prețul sufletului. Îngeri ce își arătau aripile albe ce însă luau foc drept pedeapsă. Fiind izgoniți din ceruri, aripile le luau foc ca să nu aibe posibilitatea să se întoarcă de unde veneau. Chipurile lor angelice ascundeau însă viclenia și egoismul acestora. Creați superior oamenilor, chiar și izgnoiți, aceștia își păstrau în minte acel standard înalt. Te făceau prin cuvinte înșelătoare să le dai până și pielea de pe tine de bună voie, asta fără să existe vreun profit pentru cealaltă parte în afară de cea a îngerilor. Pe când aceștia veneau sub chipuri imposibil de frumoase, demonii veneau sub toate formele, culorile în înălțimile. Totusi, la cât de perfidă era umanitatea, ai crede că inventau păcate noi ca să își demonstreze ipocrizia. Întunericul parcă ieșea din aerul pe care îl expirau. Se camuflau în umbrele monștrilor ca niște cameleoni cu măști de oameni. Oamenii erau demoni, iar demonii oameni. În acea lume, nu se mai făcea diferența. Moravurile, decența și integritatea dispăruseră încă de la început. Diferența era doar fizică pentru că oamenii învățaseră rapid să se piardă în păcate.
Însă tortura între oameni și supranatural nu se încheia aici. Aceste creaturi voiau putere și de multe ori nu voiau să o împartă cu cei din alte rase. Pe când înainte era problema rasismului, acum nu aceasta era problema. Problema era între rase. Vampirii, vârcolacii, demonii, îngerii, sirenele, elfii, gobilinii. Toți voiau puterea însă doar pentru ei și rasa lor. Voiau superioritate în fața celorlalte rase și specii. Zânele ce protejau pădurile și animalele erau capturate pentru puterile lor. Pentru a oferii lumină și un alt mod de a îndatora umanitatea supratanturalului, demonii închideau în felinare micile zâne ce erau nevoite să lumineze ca niște licurici. Elfii, pe cât de minunați și pașnici se spunea că erau, acum trebuiau să lupte pentru supraviețuirea lor. Puțini erau văzuți în orașe, ei fiind de obicei prin păduri și sate abandonate. Atunci când însă erau zăriți pe străzile prăfuite, nu era un semn bun. Pacea nu era ieftină și nici liniștea.
Cu trecera anilor însă, efectele secundare ale lipsei de energie adusese și alte catastrofe. Centralale radioactive și nucleare cedaseră în urma lipsei de îngrijire.
Acum, noile generații aveau mutații pe când alții nici nu reușeau să vadă lumina soareluia afară din pântecele mamelor. Procrearea între specii nu era nici asta nimic nou cu trecere anilor. Unii copii se nășteau cu coarne de draci, alții aveau branhii pe gât ce îi ajutau să respire sub apă. Păr colorat din naștere, gheare în loc de unghii, limbi crestate ca de șarpe. Canibalismul nu era nimic nou, fiind uneori chiar de dinainte de naștere. Prunci ce își mâncau mamele ca să iasă singuri la lumină, tați mândrii de reușita copilului lor. Totul era într-o combinație continuă.
Oamenii erau împărțiți.
Cei de sus care aveau curajul să domnească peste o lume a ruinelor alături de monștrii care erau acum la conducere. Cei de jos, din canale, erau cei slabi, cei care trăiau în modul lor salubru și sumbru unde aveau libertatea lor. Nimănui nu îi păsa de ei, iar dacă ieșeau de acolo, trebuiau să lupte pentru supraviețuire.
Însă când lumea părea că nu putea să fie mai divizată decât era, din munți parcă se săpau singure castele medievale. Natura începuse să capete forma timpurilor medievale cu cavaleri, regine și dragoni. Centrele orașelor distruse deveniseră un loc nou de habitat al oamenilor ce rămăseseră acolo, devenind plin de clădiri vechi dar motificate după noile cerințe ale unei lumi noi. În orașele ce încă își păstraseră resursele importante, dar ascunse de guverne și conducerea politica, noile creaturi le-au scos la lumină. Au îmbunătățit sistemele lor și au creat o lume robotizată cu ajutorul tehnologiei dar și a magiei. Centre comerciale pline de lumină, clădiri înalte și mult zgomot. Automobile speciale pentru folosirea doar de către o categorie de indivizi.
Lumea se împărțise în mult prea multe fracțiuni pentru ca undeva să existe un echilibru, să existe bunătate. Într-o astfel de lume, toată lumea este un personaj negativ care doar vrea supraviețuire și putere. Nu există bunătate, milă sau prietenie fără vreun beneficiu propriu pentru viitor.
