Xander
Vad cum se indeparteaza si imi dau seama ca nu am spus chiar ce trebuia sa spun.Cat de aiurit sa fie sa ma intrebe asta?Stie ca nu imi plac chestiile de genu.Sa merg la nunta lui e una dar sa ma cheme ca, cavaler de onoare?!NU !Nu o sa fac asta.Nu sunte.m chiar asa de apropiati.Ne cunostem de vreo 10 ani si stiu ca ma considera un frate dar eu nu pot sa.l numesc asa.Ceea ce ma enerveaza e ca ceva din mine vrea sa.l strig.Ceva din mine vrea sa accept propunerea lui.
-Alex!
Numele lui mi.a iesit pe gura fara sa vreau.
-Da?
Se intoarce cu fata la mine.Dezamagirea de acum cateva minute nu mai e vixibila.In ochi lui vad doar speranta.Offff!
-Accept!
-Multumesc Xander!Stiam ca o sa imi fi alaturi!
Alex alearga spre mine ,cuprinzanduma intr.o imbratisare.Urasc imbratisarile dar nu mai vreau sa stric momentul.Stric mereu totul.Macar acum sa fie diferit.
