Se zice ca cel mai frica ne este de schimbare și de moarte. Eu as prefera moartea
Degeaba proveneau dintr-o familie bogata, dacă aveam o mie de probleme pe cap.
Mezina familiei, nou mutată in cartier, un început ca toate altele, dar ceva e diferit.
London Keys, fiica marelui om de afaceri Louis Keys și a avocatei Carolina Keys.
Ajungem in fata casei dintr-un cartier din Los Angeles a cărui nume nu ma chinui sa-l rețin. Ies trântind portiera urmată de fratele meu mai mare, Christopher, uitându-ma in livingul nemobilat.
-Camerele voastre sunt deja amenajate sus, mobilierul livingului vine mâine când voi ieșiți de la liceu. Spune tata pe un ton rece și aspru, ca de obicei.
Fără a-mi bagă in seama fratele mai mare și enervat sau familia merg in camera pe care era pusă o plăcută cu "London" de la primul etaj al casei. Mai multe cutii erau pe jos, așteptând sa fie despachetare și aranjate toate la locul lor. Ceea ce imi părea bine era ca măcar camera era pe gustul meu. Patul mare alb, fereastra și micul balcon, o oglinda mare și biroul deocamdată gol. Hainele imi fuseseră așezate in dressinger, așa cum cerusem. Încep sa despachetez cutiile când fratele meu da buzna in camera.
-Tu nu știi sa Bati? Îl întreb iritată.
-Scuze, mama și tata au întrebat dacă prințesa vrea mâncare chinezeasca.
-Nu, mâncați voi peste crud și orez gol. Acum ieși, îl împing apoi trântesc usa.
Ii aud cum pleca și încep sa inspectez imensa casa. Parterul avea bucătăria, o mini sala de Fitness și living, la etajul 1 erau doar camere și o terasa, la etajul 2 era ceva mai complex, birourile mamei și al tatălui meu, unul al meu (nu ca mi ar fii trebuit) și unul al fratelui meu, mai era o camera cu o masa mare și multe scaune, cred ca aici vor fi anumite ședințe ținute de ai mei acasă. Mai era mansarda unde erau diferite prostii care nu ne ajuta și nu le acord importantă. Garajul era mare, începând cele 3 mașini ale noastre. Grădina din farma avea flori pe ici colo și cea din spate balansoar.
Începea sa se insereze afara. Decid sa merg sa mi iau ceva sa nu mor de foame pana. Iau hai e normale pe mine, un tricou și jeanși, și pornesc in căutarea unui Fast food, de unde sa mi iau un Burger.
După vreo 20 de minute de căutat găsesc un Mc de unde iau un meniu și ma intorc acasă. Mergeam pe trotuar liniștita uitându-ma in telefon când ma bag intr o persoana căzând amândouă.
- Scuze, ești Okay? Spune o voce subțire de fata.
-Da, nu te văzusem scuze, spun și o ajut sa se ridice.
-Erika, incantata. Ești noua aici? Stau de 17 ani aici și nu te am mai văzut.
-London, la fel, și da, sunt noua, locuiești pe aici?
-Da, voiam sa te Invit la un Mc dar văd ca ți ai luat deja așa ca dacă vrei sa iti arat împrejurimile și sa ne cunoaștem....spune aceasta. Pare de treaba deci de ce nu.
-Sigur, spun și ma iau la vorba cu ea, pornind inapoi spre Mc.
