Urmașa

Prolog

Fuge pentru a-și salva copilul.Ea este singurul lucru pe care il mai are,dupa ce el i-a omorat parintii.El a vrut un urmasi,dar a primit un schimb o fata,care nu poate face nimic din ceea ce isi doreste el.Deci ce rost are sa mai traiasca cele doua daca nu-l mai ajuta cu nimic.

Ajunge in padure,pe o carare intunecata.Fuge.Nu a incetat sa o faca inca de cand a reusit sa scape din regatul intunecat al celui care i-a ditrus viata.Ajunge la marginea padurii.E aproape de libertate.Libertatea pura unde isi poate creste in singuranta fiica si poate trai fericita.Mareste pasul ceea ce o face sa oboseasca si mai tare,dar nu o intereseaza atata timp cat va fi in singuranta.

In cateva minute,in fata ii apare o sosea luminata doar de stalpii luminosi de pe margine.Masinile treceau in numar mic si foarte rar,dar poate avea vreo sansa ca cineva sa o vada si sa o duca pana in oras,iar de acolo s-ar descurca cumva.S-ar angaja si si-ar gasi o chirie ieftina unde sa locuiasca pana v-a creste fetita mai mare,apoi,cu timpul,s-ar putea muta intr-un apartament mai mare si totul ar fi bine.Deja visa la viata pe care urma sa o aiba si pe care si-o dorea de mult timp.

El era aproape.Ii simtise mirosul ei specific inca de cand iesise pe portile vilei.Stia ce are de gand sa faca,dar nu s-a gandit ca asa repede si plus de asta ca va face greseala de a pleca cu acea mica insecta care nu-si avea locul nicaieri.EL dorea un baiat.Un mostenitor caruia sa ii daruiasca tot ceea ce il inconujura si ceea ii apartinea lui.Dar acea fiinta pe care o numea sotie a reusit sa fie din nou nefolositoare.Ce putea face el cu o mica si firava fetita.Nu o putea face cea mai de temut luptatoare din cate a vazut supranaturalul.Nimeni nu s-ar fi temut niciodata de fetita lui tati.Deci ce rost avea sa mai traiasca daca nu mai avea sa o foloseasca.Vroia neaparat pe cineva care sa ii inmulteasca armata si ar fost dispus sa mai incerce odata cu minunata lui sotie,dar aceasta nu mai vroia copii.Ea incerca sa il ruineze,ceea ce el nu putea accepta.Nu putea lasa sa se vada ca cineva a reusit sa-l distruga.El era stapanul si urma sa o pedepseasca pe cea care l-a tradat.

O vazuse la cativa metri departare de el.Acum nu mai are deloc scapare.

Cand era aproape sa iasa in fata unei masini care ar fi putut sa opreasca,iar soferul sa o ajute,simtise o mana care o prinsese de gat si o trase cu forta inapoi in partea intunecata ceea ce o facuse sa o scape din brate pe faptura care era mult prea mica pentru a putea fugi sau apara.Copilul cazuse pe un pat de frunze uscate care tocmai ce cazusera avand in vedere ca era a doua luna a toamnei.Era atat de mica si era infasurata intr-o bucata de material maro care nu era cu nimic mai diferita de culoarea aramie a frunzelor.Impactul nu fu atat de dur,de aceea fetita nu incepuse sa planga.

Era speriata.O prinsese si nu mai avea cale de scapare,pentru ca il tradase.Asa spunea el.Fugise cu fetita nou nascuta pe care el dorea sa o ucida cu sange rece si apoi sa o dea catorva servitori sa ii bea sangele.Nu putea sa lase sa se intample una ca asta.Ea isi iubea copilul si nu avea sa renunte la el.

-Mai,mai,mai.Ia uite ce avem noi aici!spusese el in batjocura.Credeai ca poti sa fugi de mine,ca nu te voi gasi si apoi sa duci o viata fericita alaturi de sacul ala de sange pe care tu o numesti fiica.

-Te rog,poti sa-mi faci ce vrei,dar las-o sa traiasca.Atat iti cer.Ea nu are nici o vina pentru ce se intampla!implora femeia care intr-un timp era sotia tiranului.Acum nu era nimic altceva decat o sclava asa cum spusese si el.Era doar jucaria lui.Nu se mai considera sotie de mult.

El nici macar nu asculta ceea ce tot indruga sarmana femeie care acum avea lacrimi in ochi.Tot ce asculta fusese ritmul inimii ei care batea foarte tare din cauza fricii,dar care pentru el suna ca o simfonie de viori care era menita sa te relaxeze dupa o lunga si obositoare zi de munca.

Trase din nou aer in piept ca sa ii emane mirosul care mereu l-a atras.Mereu se gandea cum de se abtinuse atata timp sa nu se hraneasca din ea.Poate ca motivul era ca ii purta in pantece mostenitorul,dar acum ca aflase ca nu va avea niciodata unul nu mai avea rost sa se abtina.Ar fi fost o pedeapsa dura pentru el.Ceva ce probabil l-ar fi ucis daca nu ar fi fost nemuritor.

Nu mai astepta sa spuna ceva,ca isi si infipse coltii in pielea ei alba ca perlele si fina ca matasea.Sangele tasni imediat,iar el era in culmea fericirii.Ca un om care nu mai vazuse de mult timp mancare,asa se simtea el.Trecuse ceva timp de cand nu mai bause sange uman.Incepuse sa bea sangele animalelor din cauza fricii ca ar putea sa o sfasaie pe sarmana lui sotie insarcinata.Se putea spune ca devenise vegetarian.Dar gata,nu mai era nevoie sa faca astfel de compromisuri.

Trupul femeii era secat de puteri.Era stors de orice farama de sange pe care acesta il mai detinea.

Aseza trupul lipsit de viata pe iarba,iar dupa inca o privire de dragul vremurilor bune,in care ar fi putut sta cu orele sa ii priveasca chipul,isi fixa atentia spre locul in care ar trebui sa fie faptura buclucasa.Cea care iscase intregul scandal.

Se apropie cu pasi mici de patul de frunze care era slab luminat.Acum era timpul sa-si primeasca si desertul.Astepta de mult timp clipa asta.Era un ucigas.Dar nu ii pasa de asta.Asta il facea puternic.De asta era respectat.De asta toata lumea ii purta frica.

Era aproape de pat.Inca doi pasi si ar fi fost in paradis.Dar ceva se auzi in inima padurii.Ca un foc de arma.Cunostea sunetul si stia cine urma sa isi faca aparitia.Nu putea sta prea mult prin zona.Nu ii era frica,dar era singur si chiar si cea mai puternica si rapida creatura nu-i putea face fata.

Abandona copilul acolo si fugi inapoi spre vila.Oricum nu va supravietui de unul singur.

Trebuia sa plece din moment ce el era asa de aproape.Trebuia sa se intoarca inapoi in Spania si sa ramana ascuns o perioada.Cel putin pana se mai racesc lucrurile.Pana ce renumitul vanator pleaca sau in cel mai fericit caz pentru el,moare.

O umbra pasise pe poteca pe care cu putin timp in urma s-a produs o crima.Stia ca nemuritorul acela pe care il vaneaza de atatia ani a facut asta.Aici isi petrecea el veacul si ii stia fiecare miscare.Vazuse pe pamant corpul sleit si palid al unei femei care daca ar fi stat sa se gandeasca mai bine era chiar frumoasa."Capodopera lui!",gandi el.

Il intrerupse din ganduri un mic scancet ce venea din partea lui dreapta.Isi intoarse corpul si cu pasi apasati,dar totusi lenti se indrepta spre locul in care auzise sunetul.Nu stia ce se putea afla in directia aia.Poate o alta creatura infometata sau poate chiar una din victimele care au infruntat mania unui vampir.Poate era in chinuri groaznice si se zbatea intre viata si moarte.

Daduse cateva frunze la o parte dand de doi ochisori albastrii mici care se uitau cu frica la el.O faptura minunata care ii capta atentia din prima.

-Hei,frumusete mica!Ce cauti aici,in mijlocul pustietatii!spusese el cu voce calma sa nu sperie micuta care inca se uita cu frica si neincredere la el.

Se intreba ce poate cauta un copil atat de mic in padure noaptea.Apoi isi daduse seama in timp ce se uitase la cadavrul femeii.Aceea era mama.Copila ramasese orfana.Era sigur de asta pentru ca stia cine este tatal si stia ca fata mostenise nemurirea de la el.Inseamna ca vru sa o ucida,dar fugise imediat ce el trase un foc de arma ca sa sperie orice animal care se afla in preajma.Se pare ca functionase si pentru vampirul lui.Va veni ziua cand il va prinde si se va razbuna pentru tot ceea ce ii facuse si pentru tot ceea ce ii luase mai drag.Dar acum trebuia sa aibe grija de fata.Sa o pazeasca de ce e rau,chiar daca asta insemna si de propriul tata.