Iubire nebuna

Inceputul

Era 8 mai , o zi speciala pentru prietena mea. Ziua ei ..
Sufletul meu pereche avea sa isi faca prezenta. Atunci nu stiam ce va urma. Sebi , o suna-se. Prima reactie a fost :
- Ceao, la multi ani!
Eu eram in spate , aveam niste dureri de burta pe care incercam sa le maschez. M-a observat timida si cu un zambet simplu si mi-a spus ca sunt frumoasa. Eram in extaz. Eu, nu il cunosteam , era un baiat elegant si bogat in ecranul telefonului ei. Era stilat si respectuos. In acel moment nu credeam ca el va ajunge sa imi fie alinare , sprijin si marea mea iubire.
A trecut timpul ...el , era plecat in Anglia , lucra acolo pentru a-si castiga niste bani. A venit in tara si m-a sunat sa ne vedem , eram incantata , insa nu am mai reusit sa dau de el.
Simteam un gol si o suparare in stomac ,credeam ca ma evita , aveam sa aflu apoi cand a ajuns in Anglia ca a avut o urgenta de familie.
  Am vorbit sec mereu cu el , eu nu vorbeam cu baieti pe internet , mi se parea un lucru ciudat si nefiresc sa vorbesc cu un necunoscut. Ciudat ...dar cu el vorbeam. Era necunoscutul care avea sa imi cunoasca fiecare parte din corp , gand si inima.
A revenit in tara ... Prima persoana cu care a iesit , am fost eu. A venit pana la mine la bloc stateam la aproximativ 2 km de casa lui. Mi-a adus o puna plina de ciocolata Milka si Kinder , preferatele mele..desi , el nu stia asta.
  M-a impresionat. Mi-a adus cel mai rosu trandafir , cu o tulpina verde, proaspata si fara nici un spin. Avea o panglica subtire si ondulata roz deschis , mai sters. Superb!
Am stat intr-un foisor din apropiere de mine , un loc frumos si curat. Am povestit nennumarate lucruri , incerca sa se apropie si eu ma feream imi era teama. S.a plimbat cu mine ,mi.a cunoscut prietena unde am lasat toate cadourile de la el. Imi era frica sa le duc acasa deoarece parintii mei sunt diferiti. Este greu de explicat cum propriul tau parinte mereu sa te certe , sa te bata si sa urle la tine spunadu-ti ca esti incapabil. Desi macarea pe care ei o servesc este facuta de mine , hainele calcate si spalate si asa mai departe. Trist...sa vezi cum propria mama pe care o poti considera , sora , prietena , psiholog incerci sa vorbesti cu ea un subiect delicat si normal pentru varsta mea , de 17 ani. Este vorba de un iubit. E normal si firesc ca la aceasta varsta sa ai pe cineva cu care sa iesi si sa iti faca viata mai frumoasa , chiar e minunat ! Insa , in relatia mea cu mama ma rezum la lucruri mai putine, vagi si seci , ea este mai diferita nu ma lasa sa am prieten , sa ies in oras ,sa vorbesc cu vreun baiat.